MNC-Orhei

1 DECEMBRIE, ZIUA NAŢIONALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR!

2011-12-05T03:53:00.000-08:00

În data de 1 decembrie, Ziua Naţionala a tuturor românilor, militanţii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă, împreună cu preoţii din cadrul Mitropoliei Basarabiei şi circa 100 de Români au sărbătorit ziua Marii Uniri de la 1918, în centrul Orheiului în faţa monumentului lui Vasile Lupu.

Mitingul s-a început cu intonarea imnului naţional "Deşteaptăte Române" cântată de întreaga mulţime adunată. După care a urmat un Te-Deum în memoria tuturor eroilor care au luptat pentru unirea Patriei, ţinut de un sobor de preoţi în frunte cu Părintele Sergiu Aga. Cei circa o sută de români unionişti adunaţi la manifestaţie s-au rugat pentru Unirea Tării aprinzând lumânări pentru sufletele tuturor celor care şi-au jertfit viaţa pentru România Mare.

După slujba religioasă au urmat discursuri şi un recital de poezii.Părintele Sergiu Aga, în discursul său adresat celor adunaţi a spus: „Basarabia plânge fraţi români pentru că împotriva propriei dorinţe a fost din nou despărţită de surorile sale: Transilvania şi Ţara Românească. Aceiaşi soartă o împărtăşeşte şi o parte din Bucovina, însă adevăraţii români nu au uitat şi nu vor uita că dincolo de graniţe şi piedici „suntem români şi punctum”! Dea Domnul ca noi românii să fim mai întâi de toate uniţi în cuget şi lucrare ca prin acestea să înfăptuim Unirea. La mulţi ani români! La mulţi ani România!”

În această zi, participanţii la manifestaţie s-au unit într-un suflet, într-un ideal naţional, iar prezenţa tricoloarelor au încălzit inimile tuturor celor ce cu bucurie dar şi cu tristeţe şi lacrimi în ochi au sărbătorit Ziua Marii Uniri.

Mişcarea Noua Dreaptă comemorează martirii legionari căzuţi în închisorile comuniste (Galerie Foto)

2011-09-15T11:22:00.000-07:00

Membrii Noii Drepte alături de vechiul legionar Ilie Tudor, fost deţinut politic şi autor al Cărţii „Un an lângă Căpitan”

În data de 14 septembrie 2011, in ziua marii sărbători creştine a Înălţării Sfintei Cruci, două delegaţii ale Mişcării Noua Dreaptă din Cluj şi Târgu Mureş au fost prezente la Aiud pentru a comemora victimele închisorilor comuniste, majoritatea deţinuţi politici legionari.

Naţionaliştii, alături de foşti deţinuţi politici, au participat la slujba de pomenire a martirilor ucişi de comunişti în închisoarea din Aiud, ţinută lângă Monumentul “Calvarul Aiudului”. A fost amplasat şi un stand al Magazinului Naţionalist.

Comuniştii au transformat închisoarea din Aiud într-un centru de exterminare a intelectualilor şi a preoţimii. 240 de generali români care au luptat pe frontul de est completează lista martirilor. Deţinuţii au fost supuşi la torturi şi la un tratament inuman, scopul torţionarilor find de a-i face să renunţe la credinţa în Hristos. Singurul lucru care i-a ţinut pe supravieţuitori în viaţă a fost credinţa în Dumnezeu şi rugăciunea.

Printre intelectualii care au trecut prin temniţa Aiudului se numără Petre Ţuţea, poetii Radu Gyr şi Vasile Voiculescu, filozoful Mircea Vulcãnescu, creatorul curentului gândirist Nichifor Crainic, la care se adugă Valeriu Gafencu, Pãrintele Dumitru Stãniloaie, Pãrintele Galeriu, Pãrintele Calciu-Dumitreasa, Pãrintele Iustin Pârvu, Pãrintele Bejan, Pãrintele Arsenie Papacioc, Pãrintele Daniil Tudor, Pãrintele Ion Lãcãtusu si multi, multi altii.

Membrii Noii Drepte au fost prezenţi în acest loc unde comunismul a fost înfrânt de martiriul legionarilor şi lansează tuturor tinerilor provocarea de a descoperi aceste locuri încãrcate de sfinţenie ale istoriei noastre recente.

Sursa: Blog ND

Standul Magazinului Naţionalist

Slujba de pomenire a martirilor

Monumentul "Calvarul Aiudului"

Noua Dreaptă Iaşi a sărbătorit 112 ani de la naşterea lui Corneliu Zelea Codreanu

2011-09-15T02:45:00.000-07:00

Sursa: Blogul ND

Conferinţă despre Corneliu Zelea Codreanu organizată de Noua Dreaptă Iaşi (Galerie Foto)

2011-09-15T01:59:00.000-07:00

Cu ocazia zilei de 13.09.2011, când se implinesc 112 ani de la naşterea întemeietorului Mişcării Legionare – CORNELIU ZELEA CODREANU – Filialele Noii Drepte din Nordul Moldovei au organizat la Iaşi o conferintă pe temă istorică.

La acest eveniment a participat, pe lânga membrii Noii Drepte din Bacau, Iaşi, Neamţ, Suceava, şi reputatul profesor universitar dr. Gheorghe Buzatu, alături de Corneliu Ciucanu, cercetator dr. in istoria Mişcarii Legionare.

Rolul acestor doi invitaţi de seamă a fost acela de a dezvălui celor prezenţi, şi nu numai, adevărata imagine a liderului Mişcarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. De asemenea a fost evidentiată importanţa pentru România a Mişcarii Legionare în lumea politică interbelică.

Invităm pe cei interesaţi să afle cine a fost cu adevărat CORNELIU ZELEA CODREANU achizitionând urmatoarele cărti:

- Pentru Legionari;

- Cărticica şefului de Cuib;

- Un an lângă Căpitan;

- Insemnări de la Jilava;

- Pozitia politică a Mişcarii Legionare in vederile Tribunalului international de la Nurnberg.

De asemenea mai poate fi vizualizat site-ul pe care îl administrează Noua Dreaptă:

CORNELIU ZELEA CODREANU.

Intonarea Imnului Naţional al României: "Deşteaptă-te, române!"

Sursa: Blogul ND

Corneliu Zelea Codreanu promovat la Constanta (Galerie Foto)

2011-09-13T16:08:00.000-07:00

În ajunul zilei de 13 septembrie 2011, zi în care se împlinesc 112 ani de la naşterea fondatorului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, naţionaliştii constănţeni au desfăşurat o amplă campanie de afişaj promovând personalitatea fondatorului şi liderul Legiunii Arhanghelului Mihail.

Mare vizionar, spirit catalizator şi ascet creştin, cu o energie şi dragoste imensã pentru Neamul Românesc, dispreţuitor de moarte, integru şi cumpãtat, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu a fost şi a rãmas idolul poporului român, simbolul luptãtorului şi martirajului românesc, imbold la luptã şi jertfire pentru toate generatiile viitoare de români.

Tot cu această ocazie ND Constanţa a distribuit sute de manifeste cu apelul Noii Drepte către români, făcând cunoscute constănţenilor mai multe probleme cu care se confruntă România la ora actuală, dar şi soluţia la acestea: Noua Dreaptă şi viitoarea sa aripă politică Partidul Naţionalist.

Noua Dreaptă a lansat şi un site monografic dedicat lui Corneliu Zelea Codreanu www.codreanu.ro , unde sunt disponibile o mulţime de informaţii despre viaţa Căpitanului.

Sursa: Blog ND

Corneliu Zelea Codreanu promovat la Bucureşti şi Piatra Neamţ (Galerie Foto)

2011-09-13T14:56:00.000-07:00

Membrii Noii Drepte din Piatra Neamţ şi Bucureşti au desfăşurat o amplă campanie de afişaj, lipind afişe cu liderul şi fondatorul Mişcării Legionare Corneliu Zelea Codreanu. Astăzi, 13 septembrie 2011 se împlinesc 112 ani de la naşterea Căpitanului.

Scopul acţiunii a fost de a aminti românilor de însemnătatea zilei de 13 septembrie 1899, dată în care s-a născut Corneliu Zelea Codreanu, cel ce în 1927 va întemeia cea mai puternică forţă naţionalistă din România.

Site dedicat lui Corneliu Zelea Codreanu, creat de Noua Dreaptă –www.codreanu.ro

Sursa: Blog ND

Bucureşti

Piatra Neamţ

Sursa: blog.nouadreapta.org

112 ANI DE LA NAȘTEREA CĂPITANULUI

2011-09-13T13:48:00.000-07:00

Astăzi, 13 septembrie, se împlinesc 112 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari Români, Corneliu Zelea Codreanu. În această zi, militanții Mișcării Național-Creștine Noua Dreapta din mun. Chișinău au desfășurat o campanie de afișaj, marcând în acest mod ziua de naștere a Căpitanului Legiunii Arhanghelul Mihail. Este o mândrie pentru întreaga Națiune că acest fecior al neamului, care a ridicat steagurile triumfale ale românilor, s-a născut pe pământul nostru românesc. Și astăzi, după mulți ani de zile, noi, tineretul Legionar, ridicăm drapelul verde a Credinței și a biruinței Neamului Românesc !

Trăiască Legiunea și Căpitanul!

Sursa: mncbasarabia.org

13 septembrie 1899 – 13 septembrie 2011. 112 ani de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu

2011-09-13T09:34:00.000-07:00

Dragi camarazi, în această zi sfântă se împlinesc 112 ani de la naşterea lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mişcării Legionare şi omul trimis de către Arhanghelul Mihail cu un rol profetic de a trezi conştiinţa românească împotriva ciumei roşii ce venea de la răsărit. Asemeni lui Hristos Căpitanul nostru şi-a luat crucea în spate şi s-a străduit să cheme poporul la luptă, dar tot asemeni lui Hristos el nu a fost ascultat de toţi, iar cei care l-au ascultat, elita neamului românesc, au fost masacraţi alături de el de către conducătorii vremii şi ”poporul duşman lui Dumnezeu”, aşa cum scria Sfântul Aghatanghel în profeţia s-a despre Corneliu Zelea Codreanu şi Legiunea Arhanghelului Mihail ce se va ridică în ţara din Carpaţi, de la nord de Dunăre, ţara lupului.

Nu intenţionez să mă limitez la o lecţie de istorie, lucru care s-a făcut destul cu diverse ocazii, fiindcă ştiu că majoritatea celor ce citesc acest articol cunosc suficient de bine personalitatea Căpitanului, în schimb prefer să scriu despre prezent şi despre viitor fiindcă ştiu că asta vroia şi Căpitanul. Naţionalismul său nu s-a limitat doar la câteva comemorări şi parastase pentru unele personalităţi ci din contră, el îşi arăta respectul pentru aceştia prin faptele sale din viaţa de zi cu zi şi prin acţiuni, prin urmarea modelului lor permanent de luptă fiindcă parastase putea să facă oricine, oricând. Dacă vreau pot să fac şi eu un parastas la biserică în fiecare Sâmbătă pentru toţi eroii neamului, nu ? Şi ce rezolvăm cu asta ?

Pentru noi, naţionaliştii români, ziua Căpitanului este una dintre cele mai importante zile ale acestui an. Astăzi ne aducem aminte de cei care au luptat înaintea noastră împotriva fiarei de la răsărit şi care au pierit pentru Dumnezeu, neam şi ţară. Lumea noastră a fost mereu o lume clădită pe dragoste şi muncă dar astăzi aceste două valori ale poporului român au devenit motive de batjocură datorită spălării pe creier prin care a trecut poporul român şi a urmărilor care au venit mai târziu prin intermediul ţiganizării şi a capitalismului occidental. Dar toţi trebuie să ştie că la un moment dragostea noastră pentru acest popor va birui, iar din cenuşa trecutul ne vom ridica în frunte cu memoria Căpitanului nostru, care ne stă drept model pentru eternitate.

Le scriu în primul rând adepţilor legionarismului care sunt, şi mereu vor trebuie să fie, luptători activi pentru cauza noastră. Cei mai nobili şi mai curajoşi luptători sau aflat mereu în minoritate faţă de leprele care au format în permanenţă majoritatea, deci dacă auziţi că sunteţi puţini nu vă temeţi şi mai presus de toate nu vă gândiţi că ar fi un lucru rău. Totuşi să ţineţi minte că pe viitor de la voi se va cere un mare sacrificiu, la fel cum s-a cerut şi de la Căpitan şi de la toţi corifeii naţionalismului interbelic, căci pentru noi nu este de ajuns să credem, ci trebuie să depunem un legământ sacru, acela de a lupta permanent, de a ne jertfi pentru acest neam.

Şi în perioada interbelică naţionaliştii români au fost luaţi în derâdere de către duşmanii acestui neam. Şi atunci, la fel ca şi acum, naţionaliştii autentici care făceau ceva erau atacaţi de papagalii care căutau să-şi facă un renume de pe urma acestui curent care prindea tot mai bine la tineret. Toţi spuneau că nu vor birui niciodată, că naţionalismul ar fi o doctrină primitivă, iar acum auzim acelaşi lucru, dar ştim bine că istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc şi vechea zicală ne arată destul de bine că ”cine râde la urmă râde mai bine”. Mişcarea Legionară a biruit în România interbelică, chiar şi dacă pentru o scurtă durată datorită faptului că încrederea legiunii a fost acordată unui om plin de vanitate, dar a biruit, iar după această biruinţă izbucnirea ”romantică” a tineretului naţionalist nu a putut fi oprită şi cei vinovaţi de trădare, de crime, au fost pedepsiţi cu vârf şi îndesat. Dar ei au câştigat prin faptul că pe lângă o credinţă nezdruncinată în biruinţă au avut şi curajul de a lupta permanent. Au jertfit totul! În Legiunea erau oameni care trăiau doar cu asta , nu se mai ocupau de nimic altceva. O comunitate de războinici determinaţi să ducă lupta pentru apărarea identităţii noastre naţionale şi mai ales pentru formarea unui om nou, un bun creştin şi un bun român.

Din sentimentul lor de dragoste faţă de neam şi ţară, de credinţă în Dumnezeu şi în biruinţa legionară, a crescut o unitate de oţel, un sentiment de respect reciproc, cu toţii erau uniţi pentru o cauza mai mare decât propria viaţă. Iar din acestă unitate a venit şi înţelegerea, fiindcă mulţi simţeau la fel dar gândeau diferit şi totuşi sau înţeles, iar din această înţelegere a venit puterea care i-a condus la biruinţă. Ei au început o misiune sacră de a forma un om nou începând de la propria persoană, o misiune pe care avem datoria să o ducem mai departe.

De asta noi , naţionaliştii creştini, mergem mai departe în fiecare an cu deplină credinţă în Dumnezeu şi în învierea neamului românesc prin formarea unui om nou, un om nou care trebuie să iasă din construcţia mişcării noastre , nu doar politice, ci mai ales spirituale, o construcţie pe care încercăm să o reorganizăm , să o adaptăm la vremurile actuale păstrând ideile fundamentale ale doctrinei lăsate de Căpitan, de Comandant şi de sfinţii care au pătimit prin închisorile comuniste pentru Hristos şi neamul românesc. Noi nu luptăm pentru locuri în parlament, ci luptăm în numele fraţilor noştri români şi a bisericii noastre creştine, având alături de noi sufletele tuturor martirilor acestui neam.

Atotputernicul Dumnezeu , care a permis ca spiritul naţionalismului creştin să rămână permanent în subconştientul oamenilor, ne va permite ca într-o bună zi să reuşim să formăm şi nucleul din care va creşte o nouă lume, în care onoarea, demnitatea, credinţa, dragostea de ţară, nu vor fi motive de batjocură , iar lenea, prostia, dezmăţul, nu vor fi motive de mândrie. Şi asta pentru că , spre deosebire de alţi oameni politici, noi credem în neamul nostru românesc şi luptăm pentru el. Pentru acest neam luptăm şi dacă va fi nevoie, la fel ca şi alţi mari eroi înaintea noastră, ne vom dedica pentru acest popor cu suflet şi trup , pregătiţi de sacrificiul suprem.

Şi nu încercaţi să vă minţiţi singuri în privinţa fricii. Am văzut oameni care spuneau că nu le este frică de nimic, lucru care în opinia mea este complet patetic fiindcă toţi oamenii se tem. Cea ce-i face eroi este capacitatea de a-şi înfrânge frica şi a face ce trebuie când trebuie. Temeţi-vă , adversarul nostru este foarte puternic, ca întotdeauna. Frica este un sentiment necesar pentru a evolua din decadele de degeneraţie, de decadenţă, la care a fost supus acest popor. Frica este necesară pentru a ne trezi din somnul de minciuni şi iluzii deşarte. Acest lucru în sine este un sentiment uimitor, sentimentul de a primi o a doua percepţie, când poţi simţi instinctele tale morale chemându-te la luptă, la revoltă. Deci da, temeţi-vă, nu în sensul laşităţii, ci în sensul de a vă înfrânge teamă păstrându-vă mereu speranţa şi luptând pentru aceasta. Nu uitaţi că avem cel mai puternic aliat din lume. Încă doarme, încă este slăbit, dar într-o bună zi , nu prea târziu, acest ”titan” adormit se va trezi , eroul nepieritor din interiorul nostru, acea latură divină lăsată în noi de către Providenţă , iar odată cu asta se va trezi şi neamul nostru iar spiritul naţionalismului creştin va rămâne in inimile românilor până se vor transforma în cenuşă sau vor birui. O biruinţă care vine atât prin rugăciune cât şi prin muncă, prin luptă permanentă, căci una fără alta nu este posibilă, aceste două arme completându-se reciproc.

Pentru noi există doar două posibilităţi : Fie neamul nostru se va ridica şi va învinge, fie vom fi striviţi sub ghearele unei noi ordini mondiale. Această a doua opţiune nu trebuie să se petreacă, chiar dacă suntem puţini am dovedit că suntem totuşi o forţă. Un grup bine organizat poate să înfrângă un inamic puternic, la fel cum un singur om cu credinţă în Dumnezeu şi în neamul său poate să biruiască peste o armată de necredincioşi. Dacă rămânem uniţi pentru idealurile noastre, lăsând orgoliile şi divergenţele la o parte şi continuăm să aducem tot mai mulţi tineri la cauza noastră atunci vom birui.

Dacă ne facem datoria faţă de Dumnezeu , neam şi ţară , nu doar în acţiuni publice ci şi în viaţa noastră de zi cu zi, va veni o zi când din nou poporul nostru va avea onoare, demnitate, dar şi pâine şi locuri de muncă, cea ce lipseşte complet în actuală criză atât economică , dar mai ales morală.

Trebuie să ne întrebăm permanent dacă facem destul, să tindem mereu spre perfecţiune, să ne străduim mereu să ne comportăm în conformitate cu principiile noastre de onoarea, loialitate şi demnitate.

Dar mai ales să nu ne limităm doar la trecut ci şi să muncim în prezent pentru un viitor mai bun. În ultimii ani mişcarea noastră a devenit de zece ori mai bine organizată, de zece ori mai puternică, dar nu ne putem opri aici. Acum a sosit timpul să înaintăm, să avansăm în lupta noastră şi pe planul politic. Iar ca model etern pentru asta ne stă lupta Căpitanului, pe care-l cinstim nu prin parastase şi comemorări cât prin faptele noastre pentru acest neam.

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Sursa: alexandrusuditoiu.wordpress.com

Campanie de afişaj în Petroşani şi Tecuci cu ocazia împlinirii a 71 de ani de la înfiinţarea Statului Naţional-Legionar

2011-09-13T07:50:00.000-07:00

Pentru a aduce în atenţia publicului însemnătatea datei de 6 Septembrie, militanţii Noii Drepte din Petroşani şi Tecuci au desfăşurat o campanie de afişaj cu ocazia împlinirii a 71 de ani de la înfiinţarea Statului Naţional-Legionar.

Ziua de 6 Septembrie reprezintă în istoria Legiunii momentul biruinţei legionare, când regele trădător Carol al II-lea a fost înfrânt , iar statul Naţional-Legionar a fost format din efortul comun al Mişcării Legionare şi al generalului Antonescu (care mai târziu avea să trădeze Legiunea ).
Nu este deloc o coincidenţă faptul că tot în această zi biserica sărbătoreşte arătarea Sfântului Arhanghel Mihail, patronul spiritual al Mişcării Legionare. În mod evident foarte multe date importante în istoria Legiunii au o conotaţie spirituală , o întărire a rolului divin dat de către Dumnezeu acestei mişcări.
Pentru că foarte mulţi tineri dar şi bătrâni au uitat de însemnătatea acestei zile, membrii Noii Drepte au lipit afişe în oraşele Petroşani şi Tecuci, cu speranţa că oamenii nu vor trece nepăsători această dată atât de importantă în istoria României când ţara noastră a început să meargă pe drumul cel bun.
Ne rugăm la Dumnezeu ca noi, cei care păstrăm făclia verde neîntinată, să putem într-o bună zi să ne ridicăm la nivelul predecesorilor noştrii şi să mai ajungem odată la acest capitol minunat al istoriei.
Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Sursa: mnc-chisinau.blogspot.com

71 de ani de la Marea Biruinţă Legionară

2011-09-13T07:37:00.000-07:00

Statul National-Legionar nu s-a format ca o implicatie naturala a biruintei de la 6 Septembrie. Nu ne-a cazut în mâini ca un fruct copt. A trebuit sa luptam pas cu pas pentru constituirea lui, înlaturând ultimele obstacole din calea realizarii lui.

Rar s-a trait în istoria neamului nostru un moment de exaltare colectiva atât de impunator ca acea manifestare de entuziasm a maselor populare dupa alungarea Regelui Carol din tara. Nu se poate compara ca intensitate de sentiment national decât cu iuresul de bucurie din provinciile alipite, când s-a savârsit Unirea din 1918.
Tara întreaga s-a ridicat în picioare, de la un capat la altul al ei, ca sa-si exprime usurarea ce-o schimbase de la Palat, ca o binecuvântare a Cerului.
Cortegiile populare, cu mii si mii de oameni, defilau în toate orasele mari si mici ale tarii, repetându-se zi de zi. În afara de Bucuresti, la Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Radauti, Timisoara, Arad, Sibiu, Alba Iulia, Deva, Brasov, Turnu Severin, Ploiesti, acelasi spectacol de neuitat a unor coloane nesfârsite de popor din toate straturile sociale, care sarbatoreau victoria contra unui regim odios, cu cântece si drapele. Ritmul eroic al melodiilor legionare, interzise de doi ani, strabatea întreaga tara, topind si ultimele rezistente. A fost mai mult decât un act de adeziune al poporului la revolutia legionara: o iruptie a energiei nationale. Sufletul neamului, încatusat pâna atunci de fortele de opresiune, s-a dezlantuit ca un uragan. Lumea cânta, striga, se îmbratisa cu privirile iluminate de o mare credinta. Acea mistica nationala, de care vorbeste Capitanul, acum se pusese în mars, pentru a afirma drepturile poporului nostru. Evident, au existat si rauvoitori, din tagma celor înfrânti, care au dat un alt tâlc acestor manifestatii. „Dar de ce se bucura legionarii si scot atâta lume pe strazi? Oare nu e mai degraba motiv sa plângem pentru pierderea Ardealului si sa ne razvratim contra puterilor care ne-au impus dictatul de la Viena?”
– Nu, domnilor, legionarii sunt si ei îndurerati de pierderea Ardealului si au facut tot ce le-a stat în putinta ca sa apere pamântul tarii. Legionarii, si cu ei întreg poporul, îsi striga bucuria pe strazi pentru ca au scapat de regimul responsabil de aceste pierderi teritoriale. În timp ce D-voastra, care acuma azvârliti aceste comentarii viclene, ce-ati facut în timp ce noi muream pe baricade în lupta cu tiranul? Unde ati fost? Fie împartasindu-va din banchetul oferit de camarila fie tacând chitic si asteptând deznodamântul dramei. În timp ce Capitanul era strangulat si sute de legionari ucisi si azvârliti în pietele publice, s-a auzit un protest din gura voastra, fara sa va dati seama ca aceste crime erau preludiul dezmembrarii României Mari. Nu va grabiti sa acuzati Puterile Axei de dictatul de la Viena, când voi ati facut tot ce v-a stat în putinta ca sa provocati aceste puteri, pâna ce ati împins România în tabara dusmanilor lor. Cum vroiati sa trateze Roma si Berlinul o tara amestecata în nenumarate încercari si comploturi contra securitatii lor si în serviciul Moscovei?
O alta caracteristica impresionanta a marilor manifestatii populare care s-au desfasurat în toata tara dupa 6 Septembrie a fost ordinea perfecta. Nu s-a tras nici o palma unui evreu, nu li s-au spart geamurile, nu li s-au jefuit pravaliile si n-a fost ucis nimeni dintre ei. Si aceasta, fara ca legionarii sa fi avut ordine anume de la mine sau alte capetenii. Legionarii mari si mici, au dat un stralucit examen de maturitate civica si politica.
De obicei, când o revolutie triumfa, se produc tulburari grave, în primele zile, în primele saptamâni. Se revarsa sânge. Partida biruitoare se razbuna pe vechii conducatori, pentru suferintele îndurate. Noi am fi avut mii de motive ca sa procedam tot atât de drastic contra asupritorilor nostri. Nu numai Capitanul, dar aproape toata elita legionara a fost masacrata sub dictatura evreo-carlista. Dar nu s-a atins nimeni de nici un fir din capul conducerii evreiesti si nici ale demnitarilor slugarnici, care au executat ordinele Palatului.
Ce exemplu de noblete morala! Si nu a câtorva, ci a sute de mii de oameni, care se abtin in corpore de la orice act de violenta contra fiorosilor calai ai erei carliste. Ce superba declaratie de respect a drepturilor omului si de încredere în justitie, care îi va trage la raspundere pe cei vinovati si îi va pedepsi! Calea legala, care noua ne-a fost refuzata permanent sub toate regimurile, acum o tineam deschisa si ofeream ocrotirea ei celor mai mari încalcatori ai legii.
Generalul Antonescu s-a bucurat chiar de la început de marele avantaj de a avea în spatele lui un popor disciplinat, hotarât sa-l urmeze în sarcina grea ce si-a asumat-o, de a crea un nou Stat. El n-a avut nevoie sa recurga la forta pentru a obliga valurile revolutionare sa revina în matca ordonata a Statului. Sudura dintre natiunea biruitoare si noua conducere a Statului s-a realizat spontan si imediat, prin mijlocirea miscarii legionare, care a înteles ca suprema ei datorie în acel moment era normalizarea situatiei.
S-au mai întrebat multi, la 6 Septembrie, de unde au rasarit acele mii si mii de camasi verzi, dupa teroarea regimului Carol-Calinescu, când miscarea parea distrusa si doar câtiva incorigibili se mai agitau în clandestinitate. Cine erau acesti tineri care defilau în pas martial, ca si cum coasa mortii nu i-ar fi secerat pe cei mai buni camarazi ai lor?
Erau vechii legionari care scapasera cu viata din masacrele erei carliste, dar erau sutele de mii votanti din 1937 ai partidului „Totul pentru Tara”, care au disparut de la suprafata vietii publice, înfricosati de teroare. Pe urmele vitejilor de la 3 Septembrie, au prins din nou curaj si au venit sa îngroase rândurile micilor detasamente cu care am început revolutia. Dar fenomenul legionar depasise si acest cadru, al fostilor prieteni si votanti ai miscarii, pentru a cuprinde straturi si mai largi din popor. Legionari anonimi, necunoscuti, iesiti din tainele neamului, ca un fel de generatie politica spontanee, s-au alaturat celor mai vechi, formând împreuna cu ei o masa legionara impunatoare. În acesti doi ani de prigoana, Legiunea se refugiase în adâncurile constiintei nationale si luase proportii de mit, o forta imponderabila, pe care nici o arma nu mai putea sa o învinga. Când s-au rupt zagazurile, s-a produs o explozie a mitului, antrenând dupa sine zeci de mii si sute de mii de oameni pe drumul Legiunii.
Horia Sima, ERA LIBERTATII – STATUL NATIONAL-LEGIONAR, VOLUMUL I

http://mnc-chisinau.blogspot.com/2011/09/71-de-ani-de-la-marea-biruinta.html#more

Atitudini anti-ortodoxe la ONU

2011-09-13T07:26:00.000-07:00

Autor: Cătălina Cornea-ND Cluj

Republica Moldova e un stat în care majoritatea populaţiei e creştin ortodoxă, în care se respectă tradiţiile şi obiceiurile. Heiner Bielefeldt ,raportorul special al ONU privind libertatea religiei, cel care sunt sigură că nu ştie nimic despre istoria, tradiţiile şi cultura celor din Republica Moldova, a declarant că: “În Moldova nu sunt respectate pe deplin drepturile minorităţilor religioase, iar Biserica Ortodoxă este privilegiată de către stat prin lege, fapt care ar trebui exclus” potrivit fundului lui de intelectual, în cadrul Bisericii Ortodoxe predomină o atitudine autoritară. Şi domnul a hotărât şi să ne spună ce legi trebuie să adoptăm, cică după părerea lui (de parcă pe cineva l-ar interesa de părerea lui) trebuie să adoptăm o lege stupidă: legea antidiscriminare.

Un individ care nu a trait nici o zi în Republica Moldova vine şi ne spune ce trebuie să facem. El care nu conoaşte nimic despre istoria românilor de pe teritoriul Republicii Moldova, el care nu cunoaşte despre lupta domnitorilor împotriva islamului, şi cum strămoşii nostril îşi apărau credinţa cu propria viaţă.

El care nu cunoaşte situaţia actuală, nu simte pe pielea lui criza politică, economică pe dânsul îl afectează drepturile minorităţilor religioase. Noi toţi putem să murim de foame, important e că drepturile minorităţilor trebuie respectate. Adică strămoşii mei şi-au apărat ţara, credinţa pentru minorităţi? Sau pentru noi, cei ce trăim acum pe acest pământ? Noi cum îl apărăm? Ascultând toate prostiile unor globalişti? Comuniştii ne-au ars bisericile, globaliştii ne ard credinţa.

Iar domnul Heiner Bielefeldt trebuie să citească Constituţia şi mai exact art. 31: Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(2) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(3) În relaţiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestări de învrăjbire.

(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.

Heiner Bielefeldt a mai declarat că protestele faţă de legalizarea islamului reprezintă o încălcare a drepturilor omului. Dar că musulmanii bat femeile, nu reprezintă încălcarea drepturilor omului? Dar că musulmanii omoară barbaţi, femei pentru încălcarea unei legi nu reprezintă încălcarea drepturile omului? Trebuie trimişi toţi oficialii ONU într-un stat musulman să privească cum se aruncă cu pietre în femei în centrul oraşului. Ortodoxia nu omoră oameni, ci îi ajută, îi hrăneşte spiritual şi îi face mai buni.

Cum putem să acceptăm o religie acelor care impun femeile să se convortească la islam şi le transformă în sclave? Unde e Heiner Bielefeldt când femeile sunt bătute de turci? Unde e Heiner Bielefeldt când femeia e lipsită de orice drept? El stă în cabinetul lui, pe un scaun de piele şi vine doar în state care vor integrarea în UE, şi politicienii sunt gata să facă orice ce spun toţi mari apărători a drepturilor. De ce nu se duc ei în statele musulmane să-şi spună acolo părerea? Aş putea eu oare să mă duc într-o ţară musulmană şi să încep a spune că vreau biserică ortodoxă? Sunt sigură că a doua zi voi fi pedepsită după legea lor sau alungată (în cel mai bun caz).

Într-un stat majoritatea trebuie să facă regulile, iar minorităţile să le respecte.Ţara Mea, Religia Mea, Istoria Mea, Tradiţiile Mele. Ce avem noi, românii, acum este ceea ce ne-au lăsat strămoşii iar noi trebuie să păstrăm şi să le transmitem nepoţilor noştri.

Fiecare stat trebuie să-şi cultive propriile tradiţii, iar minorităţile să respecte cultura şi tradiţiile în ţara în care locuiesc. Noi, românii ne-am creat ţara prin sânge şi războaie, ne-am lăsat călcaţi în picioare de musulmani şi ruşi iar acum să devenim sclavii globaliştilor? Religia noastră ortodoxă ne face să ne simţim liberi, nu UE şi nu ONU. Păcat că nu preţuim adevăratele valori.

http://blog.nouadreapta.org/2011/09/atitudini-anti-ortodoxe-la-onu/

Părintele Justin Pârvu, sfaturi pentru ortodocsii din Romania

2011-09-13T07:21:00.000-07:00

Sursa: Blog ND

ZIUA LIMBII ROMANE LA CHISINAU

2011-09-13T06:56:00.000-07:00

De ziua Limbii Romane, 31 august 2011, militantii Miscarii National-Crestine Noua Dreapta din Filiala Chisinau au iesit pe strazile orasului, fluturand cu Tricoloare si felicitand orasenii cu aceasta sarbatoare frumoasa. Actiunea a fost incheiata la monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant, unde liderul filialei Sergiu Severin a tinut un discurs in fata camarazilor, dar si in fata trecatorilor simpli, mentionand importanta acestei sarbatori pentru intreaga Natiune Romana. Mai tarziu, toti camarazii s-au indreptat spre Piata Marii Adunarii Nationale pentru a sarbatori Ziua Limbii Romane impreuna cu mii de romani adunati in aceasta zi.

Este cu adevarat o bucurie care umple cu mandrie inimile noastre, cand realizam ca suntem un neam de nobili, suntem un neam voinic si avem o limba ca un cantec. Ne mandrim cu faptele stramosilor nostri si cu eroii ce au jertvit viata pentru ca noi astazi sa vorbim romaneste, sa simtim romaneste, sa gandim romaneste, sa avem grafia latina si sa fim mandri ca suntem ROMANI!

Sursa: mncbasarabia.org

MARSUL DE ZIUA LIMBII ROMANE LA UNGHENI

2011-09-13T06:41:00.000-07:00

Miercuri, 31 august 2011, zeci de militanti a Miscarii National-Crestine Noua Dreapta au marseluit pe strazile or. Ungheni, marcand in acest mod Ziua Limbii Romane. La mars au luat parte camarazii din filialele Ungheni, Chisinau, Orhei, Balti, Cimislia, Stefan Voda, Hancesti, dar si fratii nostri de peste Prut, care deja traditional sunt alaturi de noi in acesta zi. Marsul pornit de la marginea orasului a parcurs strazile Ungheniului, ajungand pana la Troita Martirilor Neamului Romanesc, unde a avut loc o manifestare la care au luat cuvantul liderul organizatiei Sergiu Lascu, liderul filialei Ungheni Mihai Goian, Secretarul General al organizatiei Oleg Gherman si alti camarazi. Dupa manifestare, coloana s-a indreptat spre monumentul marelui Mihai Eminescu, pentru a aduce omagiu tatalui Nationalismului Romanesc.

http://mncbasarabia.org/2011/09/marsul-de-ziua-limbii-romane-la-ungheni/

INFIINTAREA FILIALEI MNC-ND UNGHENI

2011-09-13T06:38:00.000-07:00

Pe data de 31 august 2011 a avut loc infiintarea oficiala a filialei a Miscarii National-Crestine Noua Dreapta in orasul Ungheni. Liderul Filialei raionale Ungheni a devenit un vechi militant nationalist Mihai Goian. La conferinta de constituire a fost prezenta Conducerea Miscarii, in frunte cu liderul ei, Sergiu Lascu si Secretarul General, Oleg Gherman, dar si reprezintantul Noii Drepte Romania, Codrin Goia.

In cadrul conferintei a luat cuvantul Sergiu Lascu, care a mentionat despre importanta unitatii intre nationalisti in lupta pentru idealurile nationale si importanta crearii unei forte nationaliste puternice, care va fi in stare sa apere valorile nationale ale romanilor si sa realizeze Unirea cu Patria Mama. La fel a luat cuvantul liderul Filialei Ungheni, care a prezentat structura organizatorica si planul de dezvoltare a Filialei. A mai luat cuvantul d-nul Valeriu Cibotaru, vechi militant nationalist, si d-nul Constantin Mitache, un batran luptator care a luptat pentru renasterea nationala alaturi de Gheorghe Ghimpu si continuie sa lupte si in prezent. Camaradul Codrin Goia a mentionat, in discursul sau, despre importanta disciplinei in lupta Legionara si schimbarea interioara a nationalistului, care este punctul fundamental in formarea unui adevarat nationalist. Secretarul General al Miscarii, Oleg Gherman, a felicitat pe toti camarazii din Ungheni cu infiintarea filialei. Fiind membru fondator al organizatiei, Oleg Gherman a reamintit despre primii pasi in formarea Miscarii si etapele dezvoltatii ei. Indemnand pe toti camarazii sa nu se grabeasca sa accepte in randurile organizatiei pe toti doritorii, aducand ca exemplu cazurile de tradare si tentativele de dezbinare a unor fosti camarazi, care, in lipsa de verticalitate si buna credinta, au fost exclusi sau au parasit randurile Miscarii. In final, a luat cuvantul Seful Organizatiei de Tineret (Fratia de Cruce), diaconul Ion Botnaru, care a vorbit despre importanta educarii si lucrului cu tineretul, despre educarea moral-spirituala a liceenilor si studentilor, despre importanta Bisericii in formarea tanarului nationalist.

CU DUMNEZEU IN SUFLET SI DREPTATEA NEAMULUI ROMANESC, VOM BIRUI!

http://mncbasarabia.org/2011/08/infiintarea-filialei-mnc-nd-ungheni/

ALEXANDRU ASMARANDEI – PREZENT!

2011-08-02T14:43:00.001-07:00

Camarazi,cu durere în suflet aduc această veste. Camaradul Alexandru Asmarandei, la vârsta de doar 39 de ani, cu părere de rău nu mai este printre noi. El a decedat duminică, 31 iulie, în jurul orei 23,oo, la spitalul din Bacău, în timpul unei intervenţii chirurgicale, ca urmare a unui grav accident de circulaţie, în care alţi 3 camarazi au fost grav răniţi. Cu toţii se întorceau din tabăra de muncă şi educaţie de la Mănăstirea Petru Vodă.
În afara camaradului Alexandru Onofrei, care a fost cel mai puţin afectat, în acest moment se află în spitalele din Adjud şi Focşani: Andrei Buga – operat abdominal, Liuba Grecea – cu traumatisme toraco-abdominale, şi Florian Cristache – cu picioarele fracturate şi traumatisme craniene.
În aceste clipe grele, suferind din cauza pierderii unui camarad de lupă ce s-a stâns, îndeplinind datoria de Legionar, chemăm pe toţi camarazii din toate filialile din Basarabia să înalţe rugăciuni pentru sufletul camaradului nostru Alexandru, precum şi pentru însănătoşirea camarazilor răniţi.
În acest moment, camaradul Alexandru este pomenit la mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Diaconeşti și schitul Aiud. Îndemnăm ca în toate cuiburile să se ţină momente de reculegere, să se înalţe rugăciuni şi să se vorbească despre el. El nu trebuie să înceteze să fie prezent în mijlocul nostru. A fost un om de mare caracter, de o integritate desavârşită, un om de credinţă, caracterizat printr-o loialitate neclintită faţă de organizaţie şi camarazii săi. Spirit de dăruire şi dezinteresare totală, manifesta o neclintită hotărâre şi încredere în viitorul neamului.

Dumnezeu să-l odihnească!

Alexandru Asmarandei – prezent!

33 de reguli pe care trebuie să le respecte un naţionalist

2011-07-20T04:03:00.001-07:00

1. Crede în Dumnezeu, nu uita că în lupta asta nu resursele materiale îţi vor aduce victoria ci credinţa!

2. Dă dovadă de disciplină! Respectă regulile şi urmează-ţi şefii!

3. Iubeşte munca, munceşte pentru familia ta, pentru neamul tău, pentru patria ta! Ţine minte că fără muncă nu se construieşte nimic!

4. Ajută-ţi camarazii la nevoie! Când fratele tau are o problemă săi fi alături şi să-l ajuţi.

5. Luptă în fiecare zi pentru cauza naţională. Să nu treacă zi sa nu faci ceva, chiar dacă numai puţin, în lupta naţionalistă.

6. Roagă-te lui Dumnezeu! Dedică zilnic timp rugăciunii. Roagă-te pentru biruinţă şi pentru neamul tău.

7. Cunoaşte-ţi bine ţara, neamul, tradiţiile, cultura, credinţa, istoria şi eroii! Cunoaşte bine cele pentru care lupţi!

8. Fii unit cu camarazii tăi! În unitate veţi găsi puterea să învingeţi.

9. Cinsteşte-ţi eroii. Promovează cultul lor, învaţă de la ei, urmează-le exemplul.

10. Urăşte dezbinarea şi cearta! Împiedică-le să apară, caci ele duc la prăbuşirea naţionalismului.

11. Luptă cu onoare! Niciodată să nu te abaţi de la calea onoarei, Dumnezeu îi ajută doar pe cei drepţi.

12. Promovează naţionalismul! Oriunde calci răspândeşte ideile tale!

13. Fii un exemplu pentru alţii! Cea mai mare putere pe care o poţi avea asupra altora e puterea exemplului tău.

14. Mereu să lupţi doar pentru interesul neamului tău, niciodată pentru interesele altcuiva, în dauna neamului tău, indiferent de ce ţi s-ar oferi în schimb!

15. Pune toate cunoştinţele şi abilităţile tale în folosul cauzei!

16. Luptă mereu cu dragoste faţă de naţiunea şi patria ta, niciodată cu ură faţă de duşmani! Dumnezeu nu-i ajută pe cei ce luptă cu ură.

17. Recunoşte atunci când ai greşit şi înlătura-ţi defectele!

18. Fii mereu optimist! Tot timpul să crezi în biruinţă! Cel ce nu crede în victoria forţelor naţionaliste, nu are ce căuta în lupta asta.

19. Du un stil de viață naționalistă! Felul în care îţi trăieşti viaţa arată cea ce simţi.

20. Citeşte despre ideologia naţionalistă! Cunoaşte crezul pe care îl urmezi!

21. Nu te da niciodată bătut! Dăcă eşti învins, şi de 1000 de ori, ridică-te şi mergi înainte!

22. Devino un om nou! Schimbă-te în aşa fel încât să ajungi mai bun, sa fi altul! Tu eşti viitorul României!

23. Nu ignora nici lupta politică, nici lupta culturală, nici lupta spirituală! Activitatea naţionalistă se duce pe multe fronturi.

24. Dispreţuieşte luxul! Nu ai nevoie decât de cele necesare. Fii modest!

25. Să nu îţi fie niciodată ruşine de cea ce crezi! Nu ascunde faptul că eşti naţionalist şi creştin!

26. Iubeşte natura! Respect-o! Ea este creaţia lui Dumnezeu şi frumuseţea ţării tale.

27. Vorba ta să fie fapta ta. Vorbeşte doar cât trebuie, atunci când trebuie! În rest, discursul tău să fie discursul faptei.

28. Familia este cărămida cu care vom construi o Românie Naţionalistă. Fii dedicat familiei tale, fă mulţi copii!

29. Fii dispus să faci sacrificii! Doar cel ce aduce o jertfă va învinge.

30. Educă-ţi copiii în spirit naţionalist şi creştin!

31. Opune-te tuturor pericolelor ce ameninţă distrugerea naţiunii tale!

32. Atrage-i şi pe alţii în lupta asta! Încearcă să mobilizezi cât mai mulţi oameni din jurul tău!

33. Dă dovadă de bun simţ, de respect, ajută-i pe alţii! Fii un model în societate! Felul în care vei fi tu privit, va fi felul în care oamenii vor privi naţionalismul.

TELENEȘTI: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

2011-07-11T06:08:00.000-07:00

ORHEI: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

2011-07-11T06:01:00.001-07:00

93 de ani de la unirea Basarabiei cu Patria mama România

2011-03-31T02:25:00.000-07:00

În ziua Unirii Basarabiei cu Patria Mama Românii, 27 martie, membrii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreapta filialei Orhei au particitat alăturea de toţi camarazi viniţi de pretutindeni la Chişinău, la marşul pentru unitatea naţională “Basarabia Pământ Românesc”.Sute de participanţi la manifestare s-au adunat, la ora 14 00, în faţa Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Marşul pornit pe bulevardul Ştefan cel Mare până în scuarul Operei Naţionale, a decurs paşnic, dar cu unele incidente. În drumul, manifestanţii s-au întâlnit cu oameni care i-au încurajat, dar şi cu unii care i-au înjurat.

Când au ajuns în Piaţa Marii Adunări Naţionale, militanţii pentru unirea Republicii Moldova cu România, s-au întâlnit cu membrii Asociatiei pro-Rusia care au organizat un miting de comemorare a victimelor aşa-zisului regim român de ocupatie. Marşul Basarabia – pământ românesc s-a încheiat cu o horă a Unirii în scuarul Operei Nationale.

Prime TV

http://prime.md/ro/news/primele-stiri-27-martie-1002177/

Jurnal TV

http://jurnaltv.md/#basarabia-pamant-romanesc-244243

http://jurnaltv.md/#vesnica-pomenire-eroilor-unirii-244225

Publica TV

http://www.publika.md/unirea-care-ne-desparte–altercatii-in-centrul-capitalei_271051.html

http://www.publika.md/de-ziua-unirii–unii-sarbatoresc–altii-protesteaza_270661.html

Pro TV

http://www.protv.md/#!/stiri/social/cu-tricolorul-in-maini-si-cu-pancarte-au-sarbatorit-ziua-unirii.html

2011-03-21T05:39:00.001-07:00

STRĂMOŞII ŞI CREDINŢA - POEZIE ORTODOXĂ

2011-01-27T03:59:00.001-08:00

DRAMA FAMILIEI RUSSO

2011-01-27T03:57:00.000-08:00

Descendentă a unei vechi familii boiereşti din Moldova - care l-a dat culturii române pe Alecu Russo, la începutul secolului XIX - Alexandra Russo s-a pus cu tot sufletul în slujba idealului naţional şi creştin, pe care l-a mărturisit cu preţul vieţii sale. Iubită şi respectată în Basarabia, doamna Russo a sprijinit în vremurile tulburi de dinainte de război Mişcarea Legionară. Casa ei de pe moşia de la Orhei devenise un adevărat focar de rezistenţă creştină şi românească, fapt pe care stăpânirea nu i l-a putut ierta.
Când, în septembrie 1939, în timpl prigoanei anti-legionare a fost trecută pe lista celor trei Şefi Legionari care trebuiau împuşcate în judeţul Orhei, chestorul de poliţie, cunoscându-o, i-a şters numele, trimitându-o în lagărul de la Sadaclia. In aprilie 1940 s-a întors în mijlocul familiei, dar nu pentru multă vreme. Peste numai două luni Basarabia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, începea calvarul refugiului în ţară. Doamna Russo a vegheat să poată pleca în siguranţă peste Prut cât mai multe familii de români şi s-a îngrijit personal de trimiterea în ţară a deţinuţilor Legionari din procesul lui Armand Călinescu, aflaţi atunci la închisoarea din Chişinău.
Ea însă a hotărât să rămână cu orice preţ în Basarabia. In scurt timp a fost chemată "să dea o declaraţie" la NKVD şi nu s-a mai întors. A luat drumul deportării şi al cumplitelor închisori din Uniunea Sovietică. La insistenţele copiilor la Crucea Roşie Internaţională pentru a afla veşti despre ea, li s-a comunicat că a murit la 11 mai 1943 într-o închisoare din Turchestan.
Crescuţi de mama lor în duhul dragostei de Dumnezeu şi neam, cei cinci copii ai doamnei Russo, aflaţi atunci la vârsta adolescenţei, au urmat toţi calea pătimirii şi a jertfei. Chipul mamei le-a fost în toată vremea icoană şi lumină, întărindu-i în toate necazurile ce s-au abătut asupra mult încercatei lor familii.

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE SERBATĂ LA CHIŞINĂU

2011-01-27T03:44:00.001-08:00

Zeci de militanţi ai Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreapta din Chişinău s-au adunat duminică, 23 ianuarie, în Piaţa Unirii Principatelor din mun. Chişinău pentru a sărbători Mica Unire din 24 ianuarie 1859 şi formarea statului Naţional Român. După manifestarea petrecută în Piaţa Unirii Principatelor, la care au luat parte şi preoţii din cadrul Mitropoliei Basarabiei, participanţii s-au îndreptat spre Catedrala Sf. Apostoli Petru şi Pavel conduşi de părintele Cojocaru. După vechile tradiţii, manifestarea s-a încheiat cu un parastas în memoria tuturor eroilor și martirilor Neamului Românesc care s-au sacrificat pentru Unitatea Națională a Românilor.

sursa: MNCBASARABIA.ORG

MIHAI EMINESCU EXEMPLUL LUPTEI NATIONALISTE

2011-01-18T03:15:00.000-08:00

La 161 de ani de la nasterea a lui Mihai Eminescu, parintele nationalismului romanesc modern a fost comemorat in Orhei. In scopul de promovare a personalitatii lui Mihai Eminescu, camarazii au desfasurat campanii de afisaj si au impartit manifeste trecatorilor.

MOŢA-MARIN -EXEMPLUL LOR LUPTA NOASTRA

2011-01-18T03:02:00.000-08:00

13 ianuarie 1937, la Majadahonda, pe frontul insangerat al Spaniei cad in lupta Ion Mota si Vasile Marin, fruntasii Legiunii Arhanghelul Mihail, care au plecat voluntar la lupta cu ciuma rosie comunista. Jertva lor a devenit un adevarat simbol a luptei anti-comuniste si rezistentei crestine a neamului romanesc. Luand exemplul credintei si sacrificiului lor, mii de tineri au intrat in lupta anti-comunista dupa ce tancurile sovietice au calcat pamantul sfant al Romaniei. Un exemplu de eroism si lupta au fost Eroii Crucii si pentru tinerii din Orhei, cand in 1940 armatele barbare a bolsevicilor au ocupat Basarabia. Una din primele rezistente basarabene au fost Fratia de Cruce din Orhei, care a purtat numele "Majadahonda" si care la fel s-au sacrificat pentru Credina, Neam si Patrie. Iar astazi, in semn de recunostinta, Fratia de Cruce "Majadahonda", restabilita la Orhei anul trecut, comemoreaza pe Ion Mota si Vasile Marin, camarazii cazuti, insa mereu prezenti intre noi!

MOTA-MARIN PREZENT!

Miscarea National-Crestina in apararea Credintei si Moralitatii

2010-12-17T11:46:00.000-08:00

Miscarea National-Crestina, Asociaţia Pro-Ortodoxia şi alte câteva asociaţii religioase condamnă autorii şi editorii cărţii „Sexul povestit celor mici”, spunând că aceştia trebuie traşi la răspundere, aruncaţi în puşcării sau în spitale psihiatrice. Reprezentanţii bisericii consideră că scopul cărţii este de a promova pedofilia, homosexualitatea, incestul, prostituţia şi alte lucruri neplăcute lui Dumnezeu, transmite Info-Prim Neo.
In cadrul conferintei de presa din 17 decembrie, Vicepreşedintele Mişcării Naţional-Creştine, Ion Botnari, diacon la Biserica „Înălţarea Domnului” din Orhei, a menţionat că dragostea este un sentiment intim, o relaţie intimă care priveşte în exclusivitate două persoane. „S-a întâmplat aşa că religia nu o învăţăm, dar învăţăm sexul. Asta înseamnă să căutăm dragostea în chiloţei, nu în inimă”, a subliniat diaconul, spunând că este ceva strigător la cer.

Preşedintele Asociaţiei „Pro-Ortodoxia”, Ghenadie Valuţa, a declarat la o conferinţă de presă că această carte nu are nimic în comun cu educaţia sexuală, care trebuie să înceapă întâi cu educaţia valorică.

„Sub această mască a educaţiei se promovează o adevărată pornografie, care este incompatibilă cu psihicul fraged al acestei vârste”, a menţionat preotul, spunând că, în consecinţă, trauma psihică va crea complexe sexuale premature, va spori desfrâul, iar în loc de jucării, copii vor căuta prezervative. Ghenadie Valuţa este de părere că această carte poate provoca interes sexual nesănătos încă din vârsta fragedă, poate duce la sporirea numărului violurilor, actelor sexuale neprotejate.
„Pentru ce le trebuie copiilor să afle cum mama şi tata fac dragoste şi cum lucrează organele genitale ale bărbaţilor şi ale femeii în aceste momente. Copilăria îi oferă copilului posibilitatea de a se dezvolta deplin fizic şi fiziologic”, a mai spus preşedintele Asociaţiei Pro-Ortodoxia, adăugând că „trebuie să iubim de sus în jos, nu invers, că nu suntem dobitoace”.

Vicepreşedintele asociaţiei „Pentru Familie”, Vitalie Marian, a declarat că promovarea homosexualităţii se face şi prin cele patru filmuleţe de scurt-metraj difuzate de postul public de televiziune în contextul acţiunilor pentru promovarea drepturilor omului. În opinia lui Vitalie Marian, aceste filmuleţe distrug societatea. Subiectul urmează a fi discutat miercuri, 22 decembrie, la şedinţa Consiliului de Observatori.

Asociaţiile religioase solicită Guvernului şi în special premierului Vlad Filat urgentarea tragerii la răspundere a tuturor „slujitorilor întunericului” care promovează cartea „Sexul povestit celor mici”.

MAI MULT:
http://www.publika.md/unele-asociatii-crestine-sunt-impotriva-cartii-sexul-povestit-celor-mici_164271.html
http://jurnaltv.md/#cartea-despre-sex-blamata-de-preoti-202278

Vicepreşedintele Mişcării Naţional-Creştine, diacon Ion Botnari la Editie Speciala la Jurnal TV "Genocid sau Educatie"
http://jurnaltv.md/#genocid-sau-educatie-202197

LEGIONARII PARAŞUTAŢI DE AVIOANELE MILITARE AMERICANE COMEMORAŢI LA ÎNCHISOAREA JILAVA

2010-12-14T01:38:00.000-08:00

Vineri, 10 decembrie, o multime alcatuita din tineri si batrani Legionari, fostii detinuti politici, luptatori anti-comunisti si Preoţi ai Mănăstirii Petru Voda, jud Neamţ, s-au adunat în subterana sinistrului Fort 13 (fosta închisoare Jilava), unde au adus un omagiu celor 13 legionari luptători anticomunişti paraşutaţi de avioanele militare americane şi executaţi de comunişti la 31 octombrie 1953. Este prima comemorare a acestor eroi desfăşurată chiar pe locul execuţiei lor. Acest eveniment a adunat împreună oameni din diferite judeţe şi organizaţii, Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, precum şi reprezentanţii Asociaţiei pentru Memorie Identitară “Carpaţii”, Noua Dreaptă şi Partidul Pentru Patrie, dar şi reprezentantul MNC Ion Garbu – fost persecutat politic. Ceremonia a început printr-o slujbă tradiţională de pomenire a celor comemoraţi, oficiată de un sobor de preoţi şi călugări sosiţi de la mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ.

Totul s-a petrecut într-unul din gangurile principale ale subteranei, decor înfiorător, care însă, în prezenţa lumânărilor aprinse şi a ecourilor slujbei religioase, a creat asistenţei o stare sufletească ieşită din comun. Tot timpul ceremoniei, câţiva tineri naţionalişti, au flancat adunarea, purtînd drapele tricolore în bernă.

A luat cuvântul dl Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, care a reamintit celor prezenţi adevărul istoric al episodului comemorat, şi anume faptul că, între 1949 şi 1953, între Mişcarea legionară condusă de Horia Sima şi respectiv serviciile secrete militare americane şi franceze, s-a desfăşurat o colaborare, concretizată în instruirea unor voluntari legionari în baze militare americane din Franţa şi Germania de Vest, care ulterior au fost paraşutaţi în România ocupată de armatele sovietice, pentru a desfăşura activităţi cu caracter informativ şi de subminare a regimului comunist, în perspectiva declanşării unui război între blocul NATO şi URSS. Întregul proiect a fost avizat de preşedinţii american Harry S. Truman şi respectiv francez Vincent Auriol.
Majoritatea echipelor paraşutate au rezistat mai mult de doi ani, fiind în cele din urmă capturate de Securitate, în urma unor trădări.
Judecaţi şi condamnaţi la moarte într-un proces cu mare răsunet atât în presa comunistă, cât şi în mass-media occidentală, cei 13 paraşutaţi şi sprijinitori locali ai acestora, au foste executaţi la 31 octombrie 1953, în Valea Piersicilor, de lângă închisoarea Jilava.

Florin Dobrescu a ţinut să exprime recunoştinţa organizatorilor faţă de piloţii militari americani, care şi-au riscat viaţa în acele operaţiuni, precum şi faţă de conducerea de atunci a SUA şi Franţei, pentru sprijinul dat acestor luptători în lupta pentru eliberarea poporului român.
El a delâns faptul că adevărul despre cei 13 eroi paraşutişti şi sprijinitori ai lor este aproape necunoscut la 21 de ani de la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, precum şi faptul că aceştia nu au încă un monument unde să poată fi comemoraţi anual, în mod oficial.
Cu acest prilej, Dobrescu a anunţat demararea de către Fundaţia Ogoranu a proiectului realizării unui monument în Valea Piersicilor, la locul execuţiei celor 13.
El a ţinut să mulţumească Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din Ministerul Justiţiei pentru suportul acordat foştilor deţinuţi politici prin crearea posibilităţii de a comemora eroii anticomunişti în interiorul Fortului 13 Jilava, locul unde au suferit şi mulţi dintre ei au murit.
Prezentă la ceremonie, venită cu greu la Jilava, în ciuda vârstei de 82 de ani, doamna Ileana Samoilă, sora eroului Ion Samoilă, unul din legionarii paraşutaţi, a vorbit, impresionînd asistenţa până la lacrimi. D-sa a evocat modul în care fratele său a înţeles să renunţe la tihna vieţii din exil şi să plece la luptă, sacrificîndu-şi tinereţea şi viaţa. D-na Samoilă a evocat şi suferinţele sale, arestată şi anchetată deşi era însărcinată, fiind nevoită să nască în închisoare, precum şi calvarul întregii familii Samoilă – toţi fraţii săi, mama sa şi rudele apropiate executînd în total 65 de ani de detenţie, doi membri ai familiei murind – unul executat, iar altul, o verişoară, la închisoarea Gherla.
D-na Ileana Samoilă a deplâns faptul că, de 20 de ani, în ciuda regimului de libertate, reprezentanţii statelor occidentale, precum şi oficialităţile româneşti nu s-a interesat deloc de cei 13 eroi şi de sprijinitorii lor. De asemenea, d-sa a adeplâns faptul că, deşi a depus cereri de obţinere a titlului de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru fratele său, Ion Samoilă, precum şi pentru ea şi ceilalţi fraţi ai săi, toţi foşti deţinuţi politici, au fost respinse de autorităţi ca neîndeplinind condiţiile legale. Ileana Samoilă a declarat că nu doreşte compensaţii materiale pentru sacrificiile făcute, dar consideră ofensatoare nedreptatea de a nu i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Dl Constantin Iulian, preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, a strigat apelul morţilor. Numele celor 13 eroi executaţi în urmă cu 57 de ani au fost strigate pe rând, asistenţa răspunzînd pentru fiecare prin: „Prezent!”
Întreaga ceremonie s-a încheiat prin intonarea imnului legionarilor căzuţi.

sursa: mncbasarabia.org

Recenzie: Sfantul inchisorilor – Marturii despre Valeriu Gafencu

2010-12-10T23:50:00.000-08:00

Recenzie: “Sfantul inchisorilor – Marturii despre Valeriu Gafencu, adunate si adnotate de monahul Moise”, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2007, 336 pagini.

Cartea aceasta ne ofera noua, celor obisnuiti cu o viata comoda, prilejul de a medita la jertfa, la suferinta si la cruce. Si asta pentru ca nimic nu se poate realiza fara efort, fara jertfa. Tendinta, tentatia si ispita omului contemporan, spune Sfantul Paisie Aghioritul, este de a dobandi totul fara jertfa, asa incat si noi crestinii, am dori sa ne mantuim fara sa ne nevoim, ceea ce este, de fapt, imposibil. Asa stand lucrurile, cartea de fata este un memento, o aducere aminte a vremurilor extraordinare si teribile in care cei ce au vrut sa se mantuie au avut foarte mult de suferit, adica atunci cand statul roman, comunist si ateu, foloindu-se de institutii diabolice si draconice precum securitatea si inchisoarea, i-a chinuit pe cei mai buni crestini, aflati atunci printre noi; caci „comunismul a umplut cerul de Sfinti – zice Parintele Arsenie Papacioc. De aceea, daca ar fi sa cunoasca cineva pe toti din neamul nostru care au trecut pragul sfinteniei in prigoana comunista, ar veni la cuvintele rostite in veacul al XVII – lea de sfantul Mitropolit Dosoftei al Moldovei: „dara si dintre rumani multi sunt sfinti., dara nu s-au cautat!”…

Lucrarea aceasta, cu adevarat marturisitoare si folositoare, aparuta cu binecuvantarea parinteasca, duhovniceasca si responsabila a Inaltpreasfintitului Andrei – Arhiepiscopul Alba Iuliei – care are „Aiudul aproape, cu teribila-i inchisoare si cu monumentul dedicat celor ce au patimit”, a fost ingrijita si redactata de catre Parintele Moise Morgovan de la Manastirea Oasa – Alba, care are o mare evlavie fata de cei ce au suferit in temnitele comuniste, marturisindu-l pe Hristos. Potrivit Cuvantului Inainte, intitulat „Ne laudam si in suferinte” – semnat de catre acelasi distins ierarh si slujitor al Bisericii: „Aceasta evlavie, secondata de ravna cercetarii, l-a determinat sa bata tara in lung si in lat pentru a strange documente si marturii de la oamenii care au trecut prin iadul incarcerarii si inca mai traiesc, alcatuind lucrarea de fata si alta care va urma, oferindu-ne noua posibilitatea de a afla lucruri cutremuratoare dintr-o perioada trista prin care a trecut Romania”.
Unul dintre cei care au suferit, marturisindu-l pe Hristos a fost Valeriu Gafencu, pentru care era foarte clar si limpede cuvantul Mantuitorului: „Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturi-voi si Eu pentru El inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri” (Matei 10, 32). De remarcat este ca Parintele Moise a reusit sa scoata in evidenta faptul ca intr-adevar, Valeriu Gafencu a reusit sa se delimteze de orice ideologie si atitudine partizana, actionand pur si sipmlu ca un sincer ucenic al lui Hristos. Chiar daca la inceput a fost membru al „Fratiilor de cruce” – si atunci doar din elanul sau pentru o viata spirituala curata, fara compromisuri si politicianisme – a ajuns sa se detaseze atat de mult de toate, incat si unii dintre cei de dreapta il socoteau un exagerat si un mistic. Asa se face ca Parintele Nicolae Steinhardt – evreu de origine – il supranumeste „Sfantul inchisorilor”.
Asadar, Valeriu Gafencu a fost una din cele mai impresionante figuri care s-a inaltat la o admirabila traire duhovniceasca in conditiile vietii de temnita. Prin dragostea sa jertfelnica izvorata dintr-o desavarsita inchinare a vietii lui Hristos, a ramas zugravit in cele mai luminoase culori in inimile celor ce l-au cunoscut. Astfel, Parintele Gheorghe Calciu spunea ca „nu are nici o indoiala ca este sfant; a trait cuvantul lui Dumnezeu la o inaltime de neinteles pentru noi”. De aceea Parintele Constantin Voicescu era incredintat ca „mai devreme sau mai tarziu Biserica Ortodoxa Romana il va canoniza”. Parintele Moise marturiseste cu toata sinceritatea si responsabilitatea ca desi „Valeriu Gafencu este adesea amintit in marturiile publicate de cei trecuti prin inchisori, cu toate ca despre el au aparut articole in presa, si s-a facut chiar un documentar de televiziune, fiind – ca sa folosim un termen la moda – cel mai „mediatizat” dintre traitorii temnitelor comuniste, totusi viata lui este mult prea putin cunoscuta in randul credinciosilor. Prin urmare, folosind tot ceea ce s-a publicat, alaturand unele marturii inedite, in cele urmeaza (adica in aceasta carte) vom pune in fata cititorului crampeiele adunate despre viata, trairea si gandirea acestui sfant al veacului XX.
Memoriile foarte miscatoare cuprinse in acest volum, sunt impartite in urmatoarele tiluri foarte sugestive, cum ar fi: „Dara si dintre rumani multi sunt sfinti”, „Inainte de inchisoare”, „Valeriu si educatia legionara”, „Nevoitorii de la Aiud”, „Ei au gasit aceasta cale cu un ceas mai devreme”, „Calea fericirii”, „Viata in „lavra” Aiudului”, „Colonia de munca de la Galda de Jos”, „Din marturia lui Marin Naidim”, „Valeriu Gafencu: o lumina!”, „Inchisoarea Pitesti si reeducarea”, „Valeriu la Pitesti”, „Mi-e asa de dor de Targu Ocna!”, „Un om fericit”, „Marturitorul lui Hristos”, „Lui i-au dat fiere si tu imi dai miere?!”, „Am vazut-o pe Maica Domnului”, „Marturia Parintelui Mihai Lungeanu”, „Va veni o zi cand inima ta va canta rugaciunea”, „Pastorul Richard Wurbrand”, „Craciun la Targu Ocna”, „Trecerea la cele vesnice”, „Ucenicii lui Valeriu”, „Lotul mistico-legionar Targu Ocna”, „Dialoguri cu Valeriu”, „Ganduri pentru o impreuna lucrare spirituala”, „Doua marturii”, „Adenda: Valeriu Gafencu – scrisori si poezii; Indreptar de spovedanie alcatuit de Valeriu Gafencu”, toate acestea fiind scrise (partial), de cel care mucenicit in puscariile comuniste ale gulagului romanesc timp indelungat (sau de altii in cinstea lui), alaturi de Ioan Ianolide, Parintii Gheorghe Calciu, Marcu Dumitru, Gherasim Iscu, Constantin Voicescu, Dumitru Staniloae, Constantin Galeriu, Daniil Sandu Tudor ori Mircea Vulcanescu, Marcel Petrisor, Radu Gyr, Constantin Oprisan, Nichifor Crainic si Gheorghe Jimboiu impreuna cu multi altii. Aceasta scriere constituie o adevarata odisee a spiritului, o introspectie abisala facuta cu multa umilinta si finete, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului si iesit curat pe malul inalt al sfintirii le-a putut primi de la ingerul care l-a vegheat pe toata calea incercarilor”, caci acesti martiri contemporani au supravietuit in arena „leilor comunisti” datorita credintei lor nestramutate in Dumnezeu – Cel Care „toate le poate celui ce crede”, dandu-le celor smeriti Harul ce sfinteste, stapaneste si ocarmuieste toata faptura!…
Din toate relatarile despre inchisori, din toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul marturisitor, cartea aceasta (alaturi de cea a lui Ioan Ianolide) este una dintre cele mai duhovnicesti, una dintre cele mai patrunzatoare, „cea mai in masura sa inteleaga impreuna cu toti sfintii ce este latimea si lungimea, adancimea si inaltimea, sa cunoasca iubirea lui Hristos cea mai presus de cunostere si sa se umple de toata plinatatea lui Dumnezeu (cf.3, 18–19).” Afirmatiile Parintelui Calciu facute in „Cuvantul sau introductiv” din cartea „Intoarcerea la Hristos” al lui Ioan Ianolide, se potriveste foarte bine si aici caci, „daca ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrasmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, daca te indoiesti de iubirea lui Hristos si de eficienta pocaintei, aceasta carte, acest document duhovnicesc, te va convinge” si are multa dreptate caci eroii lucrarii acesteia si a inchisorilor comuniste si politice in general, au cautat in primul rand, sa-si puna in ordine propriile vieti, sa inteleaga si sa traiasca experienta comunitara din Biserica primara, sa-si slefuiasca incet dar sigur, caracterul pentru iubire, jertfa, bunatate si trairea dragostei comunitare” si asta pentru ca toti acesti mucenici contemporani ai veacului al XX – lea „locuind in aceeasi celula, au incercat sa faca din spatiul ei o biserica a lui Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile si poticnelile inerente convietuirii multora la un loc, intr-un spatiu impropriu, mizer si insalubru!…
Si pana la urma, lucrarea cu pricina dezvaluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri nestiutori (la inceput), dar dorind arzator dupa Dumnezeu: mai intai, ei constata ca omul este mereu atacat de duhurile rele, dar ca omul are puterea sa le primeasca ori sa le respinga dintru inceput sau mai tarziu, fiindca aceste duhuri rele il razboiesc pe om, dar cineva care are trezvie poate cunoaste stadiile atacurilor si poate lupta impotriva lor, chiar daca lupta este coplexa si de durata, insa nu imposibila. Daca cineva nu este determinat sa opreasca gandul rau de la inceput, acesta patrunde in mintea lui si-i argumenteaza ca nu este chiar atat de rau. Daca omul accepta si acest stadiu, gandul devine pofta si-i hraneste mintea, imaginatia si simturile. Pana aici fiind razboiul nevazut” – iata scoala Filocaliei si a Spiritualitatii Rasaritene autentice, pe care acesti cultivatori ai Duhului si staruitori intr-ale Rugaciunii si Ascezei au invatat-o acolo unde te asteptai probabil cel mai putin, adica in temnitele „cruciadei rosii”!… Cu alte cuvinte, deprinderea persoanei in lupta duhovniceasca, parcurgand toate treptele ascezei crestine, in cadrul razboiului nevazut si vazut in care au fost angrenati acesti slujitori ai lui Hristos si iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiza ce „nu putea fi facuta de catre acesti tineri decat numai prin prezenta Duhului Sfant, Care i-a asistat pe toata durata vietii lor in inchisoare”.
Drept pentru care „cititorul care se apleca asupra acestei carti nu o va sfarsi fara a fi macar cutremurat, daca nu intors spre credinta, caci viata lui Valeriu Gafencu si a celorlalti ca el este un model moral si o scara de suire spre cele inalte, o chemare staruitoare de a iesi macar pentru o vreme din mlastina acestei vieti si de a urca spre Soarele Dreptatii, spre Rasaritul cel de Sus, Care este Hristos. Oare nu este cutremurator ceea ce spune un tanar neteolog care si-a asumat suferinta si moartea ca pe o curatire si o inviere (caci finalitatea vietii umane nu este moartea, ci invierea)? Si nu vreau ca cittitorul de buna credinta sa treaca fara atentie peste unele cuvinte ramase de la Gafencu, ce se arata a fi adevarate file de Filocalie, si asta pentru ca atunci cand Valeriu Gafencu se simtea bine, vorbea frumos si cu insufletire, oprindu-se cu precadere la tema lui preferata, curatirea launtrica” – pe care si-a asumat-o in viata sa duhovniceasca la modul plenar, din convingere si din purtarea de grija a lui Dumnezeu, in pofida tuturor vicisitudinilor pe care le-a traversat din cauza sistemului si a regimului ticalosit, antihristic!…
Lucrarea in sine este un complex, un tot graitor, alcatuita dintr-un sir intreg de evenimente, fapte, momente cruciale, de-a dreptul existentiale si determinante pentru eroul cartii, care, desi s-a urmarit acest lucru, nu a fost niciodata victima, ci intotdeauna va fi consemnat (alaturi de ceilalti), de catre posteritatea ce trebuie sa fie cat mai obiectiva, drept eroul credintei, purtatorul Duhului Celui Dumnezeiesc in iadul lumii acesteia pamantesti, din a doua jumatate a secolului al XX – lea!…
Eu cred ca trebuie retinut si subliniat faptul ca interesul cartii nu sta atat in faptele relatate, cat in deschiderea duhovniceasca (de care am pomenit si mai sus): anecdotica se completeaza, se intregeste si se transcende prin adevarate pagini de Filocalie contemporana, relevand cu prisosinta ca in temnitele comuniste, in jurul lui Valeriu Gafencu, s-a constituit, mutatis mutandis, o miscare spirituala corespunzatoare celei promovate, dincoace de gratii, de gruparea „Rugului Aprins” de la Antim (cumplit lovita la randul ei de teroarea ateismului oficial al epocii staliniste)”.
In incheiere, vreau sa subliniez ca lucrarea de fata reprezinta meritul de necontestat al ierarhului locului, al editorilor de la Alba Iulia, al Parintelui Moise Morgovan de la Manastirea Oasa – un om tanar, care n-a trait in acele timpuri, dar care toti au demonstrat importanta, rolul, locul si valoarea „Pro Memoriei” istoriei recente, a experientei ascetice si mistice, petrecuta in locurile cele mai insuportabile si mai inumane, pentru cunoasterea Ortodoxiei, deci a Bisericii. Volumul de fata, cu caracterul sau pedagogic si chiar apologetic – misionar, ne reaminteste si ne reliefeaza convingerea ca fara comuniune, participare si jertfa, crestinismul este o simpla ideologie, lipsita de „Duh si de adevar”. Asadar, Biserica – care este o Institutie divino-umana vie si dinamica, nu reprezinta un muzeu de antichitati, de piese istorice si artistice de valoare, ci constituie Muntele Schimbarii noastre la fata si al nasterii atator generatii de oameni „din apa, Duh Sfant si foc”, multi dintre ei iata, fiind chemati la a imbratisa „cununa muceniciei si deci, a sfinteniei”. Asa incat, „un om, ca si un popor, atata pretuieste, cat a inteles din Evanghelie si cat poate sa urmeze invataturii lui Iisus” – dupa cum spunea Simion Mehedinti. Adoptand-o ca o concluzie, Parintele Moise recunoaste si marturiseste ca „Oamenii prin care Duhul Sfant lucra cu putere, precum Valeriu Gafencu si alti marturisitori ai temnitelor, vrednici de toata pretuirea, isi asteapta locul in calendar, fiind cele mai sigure modele pentru noi in vremurile acestea dominate de confuzii. Viata lor merita cunoscuta, nu pentru slava lor pamanteasca, ci ca oamenii din zilelele noastre innegurate de atatea rataciri, urmari ale indepartarii de Dumnezeu, sa stie ca au existat in veacul al XX – lea asemenea alesi care s-au ridicat la puterea de credinta si de jertfa a primilor martiri crestini”.
Asadar, cei alungati din turnurile babilonice pot bate la portile cetatii noului Ierusalim – cel bisericesc si ceresc ce „nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o, faclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta, cu alte cuvinte, este una de referinta in domeniul istoriei si a spiritualitatii autentice, care ar trebui sa se afle la indemana tuturor celor ce cred ca „Biserica este cetatea pe care nici portile iadului nu o vor birui”!…

Sursa: Crestin-Ortodox

Legea nu acceptă ca un moldovean și o moldoveancă să dea naștere unui… român

2010-12-10T23:47:00.001-08:00

Nu i s-a făcut dreptate în Republica Moldova și a apelat la CEDO. Este cazul lui Mihai Ciubotaru, președintele Societății Scriitorilor Români din Basarabia, care a vrut să fie trecut “român” în dreptul rubricii “naționalitate” din actele de identitate.

Curtea Europeană i-a dat dreptate, considerând că i se încalcă drepturile privind respectarea vieții private. Hotărârea CEDO însă nu a fost pusă în aplicare până acum de autoritățile de la Chișinău.
“Articolul 68 din Legea privind actele de stare civilă nr.100-XV din 26.04.2000 nu admite rectificarea naţionalităţii părinţilor în actele de naştere ale copiilor, pe baza actelor de identitate sau de stare civilă ale bunicilor şi ale altor ascendenţi, dacă în actele părinţilor nu se atestă informaţia privind naţionalitatea la care pretinde solicitantul” este răspunsul pe care l-a primit Mihai Ciubotaru din partea ministerului Justiției din Republica Moldova. Cum însă niciun cetățean al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, predecesoarea actualei Republici Moldova, nu avea voie să se declare de naționalitate român, legea este în defavoarea acelor cetățeni care se autoidentifică drept români.
În aprilie 2004, Mihai Ciubotaru a depus la Oficiul de Stare Civilă din sectorul Râșcani, municipiul Chișinau, un dosar cu documentele necesare prin care solicita corectarea numelui de familie și a prenumelui din certificatul de naștere în conformitate cu normele literare ale limbii române, a numelui de familie al părinților. În plus, a solicitat înscrierea în certificatul de naștere a naționalității “român”, în loc de “moldovean”. Dupa mai mult de doua luni de analiză, OSC Râșcani i-a transmis lui Ciubotaru Mihai duplicatul certificatului de naștere solicitat. Însă modificarile solicitate nu au fost realizate în totalitate: Cebotari a devenit Ciubotaru, lăsând Mihail, deși solicitarea fusese pentru Mihai. Functionarii Chisinaului au refuzat să transforme “moldovean” în “roman”.
În cadrul unei conferințe de presă organizată de Partidul Național Liberal din Republica Moldova, condus de Vitalia Pavlicenco, Mihai Ciubotaru a declarat: “Consider că justiția din Republica Moldova continuă a fi una gubernială, cu subordonare într-o țară străină, la Moscova mai exact pentru că, conform deciziei CEDO, odată cu intrarea ei în vigoare la 27 iulie 2010, timp de 3 luni de zile ei trebuiau să o execute în sensul respectării dreptului meu istoric de a mă considera român.”.
Mihai Ciubotaru este scriitor şi profesor de limbă franceză. Părinţii lui s-au născut în 1927 şi 1928, în Basarabia, care atunci făcea parte din România. Spre deosebire de Republica Moldova, în majoritatea statelor europene, actele de identitate și de stare civilă nu conțin mențiuni privind aparteneța etnică a cetățeanului.

Sursa: InfoPrut.ro

"patriotii Moldovei" copie site-ul Noua Dreapta

2010-12-10T01:21:00.000-08:00

Pseudo patriotii Moldovei, care se bat cu pumnul in piept ca nu sunt romani si boicoteaza tot ce este romanesc, copie ideile de pe site-urile nationaliste romanesti. Puteti vedea mai jos cum "miscarea national democrata" a plagiat o pagina a Noii Drepte. Cu siguranta aceste organizatii filocomuniste sunt alcatuite din niste imbecili ori cei care se ocupa de site-urile lor sunt niste rusofoni care nu stiu nici o boaba in Limba Romana!

1 DECEMBRIE

2010-12-06T01:38:00.000-08:00

sursa: mncbasarabia.org

Marsul Memorial Corneliu Zelea-Codreanu

2010-12-06T01:35:00.000-08:00

sursa: mncbasarabia.org

Marsul Memorial Corneliu Zelea-Codreanu

2010-12-06T01:24:00.000-08:00

Noua Dreaptă a organizat duminică 28 noiembrie a.c. a 12-a editie a Marsului Memorial Corneliu Codreanu, prilejuit de împlinirea a 72 de ani de la asasinarea fondatorului nationalismului crestin românesc.

Marsul s-a desfăsurat pe traseul Bucuresti – Pădurea Tâncăbesti, până la locul în care, în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, Corneliu Codreanu si alti 13 fruntasi ai Miscării Legionare au fost ucisi miseleste din ordinul regelui Carol al II-lea, intrând în eternitate ca martiri ai Neamului si mucenici ai lui Hristos.

La eveniment au participat peste 200 de militanti ai Noii Drepte, la troita ridicată spre cinstirea memoriei celor 14 martiri rostind cuvântări omagiale lideri de filiale, reprezentanti ai miscărilor nationaliste din Italia si Franta, Sergiu Lascu, liderul Miscării National Crestine Noua Dreaptă din Basarabia precum si Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte.

Biroul de Presa al Noii Drepte

Liderul legionarilor moldoveni caută să extindă teritoriul României cu “opt noi judeţe“ din Moldova

2010-11-26T06:51:00.001-08:00

Liderul Mişcării Naţional – Creştine. Sergiu Laşcu, a declarat pe data de 1 decembrie, pentru posturile de televiziune rusesti OPT si TV ЦЕНTP, în cadrul acţiunii “Basarabia – pământ românesc“, care a fost organizată la Chişinău cu ocazia Zilei Naţionale a României, că nu poate fi vorba despre autonomia Moldovei în cazul în care aceasta se va alipi de România.

“Moldova în cadrul României nu poate fi autonomie, sunt opt judeţe“, a prezentat Laşcu scopul la care vrea să ajungă Mişcarea Naţional – Creştină, accentuând că în problema de unificare nu-l interesează “părerea tuturor cetăţenilor Moldovei“. “Personal nu mă interesează poziţia tuturor cetăţenilor Moldovei, pe mine mă interesează poziţia poporului meu românesc, aceasta este pământul nostru“, a spus Sergiu Laşcu, adăugând că “românii doresc unirea“.

Pe data de 1 decembrie, de Ziua Naţională a României, organizaţiile revanşarde – naţionale au petrecut la Chişinău un marş sub denumirea “Basarabia – pământ românesc“. Sub protecţia unui număr important de poliţişti, marşul s-a desfăşurat pe bulevardul central al Chişinăului, de la sediul Academiei de Ştiinţe până în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, unde s-a încununat cu un concert “Hora Unirii“.

mai mult - http://omg.md/Content.aspx?id=11470&lang=1

sursa: omg.md

MARŞUL UNITAŢII NAŢIONALE

2010-11-25T04:37:00.000-08:00

COMUNICAT: ÎN LEGĂTURĂ CU ATACURI ÎN ADRESA MNC DIN PARTEA ORGANIZAŢIILOR MOLDOVENISTE

2010-11-25T04:33:00.001-08:00

Încercările unor aşa numite forţe “patriotice moldoveniste” de a opri desfăşurarea sărbătoarei naţionale a tuturor Românilor 1 decembrie prin forma de ameninţare, nu este altceva decât o provocare şi un act de promovarea urii naţionale. Însă noi, ca şi anii precedenţi, vom serba Ziua Unirii şi vom ieşi în stradă pentru a arăta că suntem mândrii de faptele strămoşilor noştri care au realizat în anul 1918, unirea tuturor Românilor. Acţiunea este autorizată de Primaria Chişinău, activăm în cadrul legii Republicii Moldova. Orice încercare de provocare sau act de violenţă din partea acestor oameni care au uitat istoria neamului său şi faptul că la fel sunt Români va fi pedepsită comform legii! Nu ne înfricoşează declaraţiile populiste şi folosirea numelui unor cluburi de lupte marţiale, deoarece sunt false, iar în cluburile acestea se atrenează băieţi care nu au nici o legătură cu politica dusă de patronii acestor cluburi, inclusiv şi unii din camarazii noştrii.

Pe acest pământ nu există aşa forţă care poate să stângă focul din inimile noastre! Atât timp cât în noi curge sânge de Român, vorbim limba Română, credem în Dumnezeu, cunoaştem istoria Neamului, noi nu vom ceda! Atât timp cât noi simţim româneşte şi suntem mândri că ne-am născut România, noi vom lupta şi vom birui, căci cu noi este Dumnezeu!
Nici o putere neo-comunistă şi anti-naţională nu este în stare să ne nimicească. Deoarece mândria de a fi român este mult mai mare de cât toate forţele răului.
Noi credem că va veni clipa în care hotarul nedrept între fraţi va dispărea şi toţi cei de la o singura mamă vor trăi într-o singură Ţară, casa a tuturor Românilor, Sfânta Românie!

Mândri că suntem Români!

Trăiască Unirea!

Crimestoppers, Neighborhood Watch şi Noua Dreaptă. Adică democraţia şi spiritul civic, la cel mai înalt nivel

2010-11-23T00:41:00.000-08:00

Este de-a dreptul hilar cum au început deontologii de la Adevărul să facă pe ei în pantaloni, după ce filiala braşoveană a Noii Drepte a anunţat înfiinţarea unei patrule civile, ca urmare a faptului că poliţia a refuzat să ia măsuri în cazul unei agresiuni asupra unei tinere, în preajma gării din Braşov. Corina Drăgotescu, Flavia Cistian sau Ovidiu Nahoi au rămas tributari moştenirii ideologice a ziarului Adevărul, oficiosul PCR de dinainte de 1989, Scânteia, care s-a transformat în cotidianul quality de azi. Gestul de responsabilitate civică a unor tineri, într-o perioadă în care autorităţile statului au dispărut cu desăvârşire, ar fi trebuit salutat şi nu asociat tembel cu violenţa gratuită sau cu ideologii defuncte. “Fascismul” de care le e frică acestor băgători de seamă de la Scânteia, este doar un curent politic. Şi spun “doar”, pentru că disoluţia instituţiilor româneşti, corupţia generalizată, hoţia, traficul de influenţă şi violenţa clanurilor interlope, care sapă încet dar sigur la temelia firavei democraţii româneşti, sunt apolitice şi nediscrimatorii. Democraţia din România este ucisă de un partid intitulat “Democrat-Liberal”, de procurori şi poliţişti fără ideologie, de politicieni transpartinici şi mafioţi inculţi, dar parcă nimeni nu pare să sesizeze acest lucru! Din contră, publicul e trimis, din nou, spre false piste, lăsând adevăraţii duşmani ai statului de drept să se desfăşoare îmbrăcaţi în costume scumpe, în uniformele legii sau în tricouri cu muşchi.

Dar un lucru m-a uimit total, citind declaraţia liderului Noua Dreaptă Braşov, Cristian Grigoraşi. Acesta a susţinut că românii par mai preocupaţi de a face volutariat pentru tot felul de cauze, dar nu mişcă un deget pentru a-şi ajuta semenii. Nu există voluntariat pentru oameni! Şi acest lucru este cât se poate de adevărat. Pentru cei care aţi avut norocul să nu păţiţi nimic până acum, situaţia din care priviţi lucrurile este una subiectivă, asemeni unui om care nu a avut de-a face cu spitalele din România, cu tribunalele sau cu poliţia. Viaţa e acceptabilă până începi să ai probleme, să ai nevoie de ajutorul sistemului. La fel e şi cu siguranţa pe străzi, sau cu “fasciştii răi” care s-au apucat să o apere cu “de la sine putere”. Într-o bună zi, pe nepusă masă, poţi să te trezeşti agresat violent şi gratuit doar pentru că treceai, din întâmplare, printr-un loc nepotrivit, exact când cineva avea chef de scandal. O să fii surprins de lipsa de reacţie a trecătorilor? O să fii surprins de modul nonşalant în care operatorul de la 112 se face că nu are chef de tine, în timp ce sângerezi din cap un mic pârâiaş? O să fii surprins că poliţia, ajunsă la faţa locului după câteva ore, o să te ia pe tine la secţie să dai declaraţii şi nu o sa mişte un deget să îi caute pe agresori? O să fii surprins că dacă, printr-un miracol, o să fie prinşi agresorii, aceştia o sa te mai lovească o dată chiar în faţa poliţiei, pe trotuarul din faţa tribunalului? Şi că după doi ani de judecată, ei o să primeacă o amendă penală şi cam atât? Păi, bine ai venit în România!
Chiar deunăzi citeam zâmbind comunicatul de presă al primăriei Cluj-Napoca cu privire la ecologizarea voluntară a lizierei Pădurii Făget, în zona cuprinsă între străzile Edgar Quuinet şi Negoiu, făcută de poliţiştii comunitari, alături de peste 100 de elevi de la Liceul Teologic Adventist „Maranatha”. Comunitari şi adventişti la un loc, curăţând pădurea, prea comic… Ce sens au astfel de acţiuni şi cui folosesc? Cărei primării aparţinea zonă ecologizată, nu cumva primăriei Cluj-Napoca? De ce nu există un contract cu Rosal sau Vereş pentru curăţarea acestei zone? Dacă tot plătim impozite locale, de ce se ecologizează pădurea Făget prin voluntariat? Nu este nimeni responsabil de curăţenie în pădurea din Făget? Oare acei copii adventişti, luând asupra lor o sarcină care ţine evident de autorităţile locale, nu s-au substituit acestora? Reprezintă şi ei un pericol fascist, cum spun cei de la Adevărul, care azi doar curăţă gunoaie, iar mâine vor incendia barăcile de la Pata Rât? Glumesc, desigur, dar logica este, în zilele noastre, un dar prea de preţ şi puţină lume pare să îl posede. Şi aceste ecologizări voluntare, deseori sponsorizate de multe companii care doresc doar să puncteze un program de “corporate social awareness”, se fac în parcuri sau în zone unde autorităţile nu îşi fac treaba. Atunci de ce să nu existe acest concept de “voluntariat în lipsă” undeva unde chiar e nevoie de el? Pentru unii este mai importantă culegerea gunoaielor decât faptul că nişte infractori te lovesc în cap în zonă garii Braşov, iar pe poliţie o doare direct în fund! Nu i se pare nimănui ciudată această inversare a priorităţilor?
Şi dacă tot vorbim despre democraţie şi despre implicare socială, acest gen de patrule civile funcţionează în SUA din anii 1960, cel mai cunoscut exemplu fiind Neighborhood Watch. Acest sistem de organizaţii care asistă poliţia şi autorităţile (asistă, nu se substituie acestora, lucru evidenţiat şi de liderul ND Braşov!) a apărut în 1960 în cartierul Queens din New York, după violarea şi uciderea lui Kitty Genovesee. (Deci nu după ce s-au aruncat gunoaie la marginea unei păduri!) Locuitorii cartierului Queens au răbufnit după ce câteva zeci de martori la viol nu au făcut nimic în această privinţă şi au privit impasibili cum tânăra era violată şi ucisă. Cetăţenii au decis atunci formarea de grupuri care să patruleze străzile, pentru siguranţa cetăţenilor. Similitudinea între anul 1960, New York şi 2010, Braşov, este extraordinară, cu menţiunea că, din fericire, tânăra din Braşov a fost “doar” lovită! Deci noi suntem cu exact 50 de ani în urmă, în ceea ce priveşte democraţia şi implicarea socială, faţă de americani. Şi totuşi mai există drăgoteşti şi nahoi, ieşiţi parcă din evul mediu al presei româneşti, să se opună acestei iniţiative perfect valabile, care aduce România printre ţările unde cetăţenii se implică social.
Sistemul patrulelor civile în SUA a fost revigorat, după modelul celei din Queens, în anul 1972 chiar de către Asociaţia Naţională a Şerifilor din SUA. Numărul acestor asociaţii în SUA a ajuns la câteva mii, poliţia implementând chiar programe de training şi cursuri pentru voluntari. Acest gen de patrule civile există şi în Germania, Sicherheitswacht, peste 1200 de nemţi voluntari patrulând străzile a 20 de oraşe din Baden-Württemberg, în colaborare cu poliţia locală. În Canada există Block Parent Program, în Rusia există Druzhina, în Norvegia există Natteravnene, iar în Olanda există WAS. Sunt aceste organizaţii nişte pericole pentru democraţie, nişte brigăzi fasciste? Evident că nu, jurnaliştii de la Scânteia dovedind că nu au nici cultură generală, simţ democratic, nici chiar talent jurnalistic. Laolaltă cu toate aceste organizaţii descrise mai sus, Noua Dreaptă a arătat României un exemplu inovator de implicare civică acolo unde este cu adevărat nevoie, fără banii de PR al companiilor puse pe clădit imagine corporatistă. Şi România i-a primit cu un scuipat un ochi, aşa cum a primit întotdeauna lucrurile pe care nu a reuşit să le înţeleagă. Trăiască democraţia de neam prost, trăiască interlopii apolitici şi scribălăi “antifascişti”!

Sursa: George Bara-Napocanews

Ucraina forteaza frontiera Basarabiei la Palanca

2010-11-19T00:18:00.000-08:00

Însărcinatul cu Afaceri ad-interim al Ambasadei Ucrainei în Moldova, Mîhailo Harâşin, a fost convocat la ministerul de Externe al R. Moldova, comunică DECA-press, preluata de Romanian Global News.

Diplomatului i s-au solicitat explicaţii în legătură cu acţiunile unilaterale ale autorităţilor ucrainene privind demontarea în seara zilei de 15 noiembrie a.c. a semnelor de frontieră de stat moldo-ucraineană, aflate în preajma satului Palanca.

Diplomaţia de la Chisinau şi-a exprimat îngrijorarea profundă faţă de acest pas întreprins fără coordonarea preventivă cu autorităţile de la Chişinău.
„O astfel de abordare nu este de natură să contribuie la continuarea dialogului pragmatic şi constructiv pe problematica demarcării frontierei de stat moldo-ucrainene, stabilit între părţi pe parcursul anului curent”, se arată într-un comunicat al ministerului de Externe al R. Moldova.

Autorităţile de la Chişinău au reiterat disponibilitatea soluţionării tuturor subiectelor ce ţin de demarcarea frontierei comune doar pe calea negocierilor în cadrul legal existent, se arată în comunicatul citat.

Sursa: Romanian Global News

Martiri uitati: Grupul Legionar “HAIDUCII DOBROGEI”. Rezistenta armatã anticomunistã a legionarilor macedoneni din Muntii Babadagului, Dobrogea

2010-11-16T02:04:00.001-08:00

Grupul rezistentei armate anticomuniste Haiducii Dobrogei: Randul de sus, de la stânga la dreapta: Nicolae Ciolacu, singurul supravietuitor al vitejilor Haiduci ai Dobrogei (autorul volumului “HAIDUCII DOBROGEI”, Colectia Omul Nou, Hallandale, 1995 – ulterior calugari sub numele de Nectarie, s-a dus la Domnul la 98 de ani); Dumitru Fudulea, din comuna Testemel, jud. Tulcea (împreunã cu fratele sãu Nicolae pun bazele rezistentei armate anticomuniste din Dobrogea: înfiinteazã “Haiducii Dobrogei”, mobilizeazã satele, le organizeazã si duc luptã fãrã seamãn împotriva comunismului. Dupã patru ani de înclestare cu Securitatea, sunt înconjurati de multã armatã în cazemata din pãdurile Basbunar, dupã patru ore de luptã Dumitru cade rãpus de o grenadã care explodeazã în cazematã si este sfârtecat.
Nicolae este arestat si dus la Constanta, unde este condamnat la moarte si împuscat de un pluton de executie al Securitãtii la 28 Martie 1952); Iancu Ghiuvea, din comuna Gãlbiori, (si-a creat o unitate de haiduci cu Nicolae Hasoti, Iancu Beca, Stere Hapa si Iancu Cusu. Dupã ce au organizat rezistenta anticomunistã în mai multe sate, la sfârsitul lui 1949 au fost încercuiti de multã armatã M.A.I. In timpul luptei a cãzut cu arma în mânã Iancu Cusu. Ceilalti au fost arestati, condamnati la moarte si executati de un pluton al Securitãtii); Stere Hapa (a luat parte la rezistenta armatã a Legiunii împotriva lui Antonescu la 21 Ianuarie 1941, când este rãnit la un picior. In 1949 se înroleazã în Haiducii Dobrogei, în echipa lui Iancu Ghiuvea, participând la organizarea a zeci de sate în sistemul de rezistentã anticomunistã a fratilor Fudulea. A fost încercuit în comuna Gãlbiori, când a cãzut Iancu Cusu. Arestat împreunã cu ceilalti, este condamnat la moarte si executat de un pluton al Securitãtii)

Al doilea rand, de la stânga la dreapta: Cotan Mihai-Ionel, nãscut la 15 Februarie 1928, din Cailderea, Tulcea, este arestat la 25 Mai 1949. A evadat, fugind de sub escortã, reusind sã plece si cu o armã în mânã. Asediat la 9 Martie 1950 în “Grota Haiducilor” din pãdurea Baspânar, Tulcea, de la cota 332 Secar Bair, este condamnat la muncã silnicã pe viatã la numai 22 de ani. Moare la Gherla în urma torturilor la 13 Iunie 1952. Este cel mai mic din cei zece frati, dar un Hercule ca înfãtisare fizicã; a fost chinuit si omorît pentru inteligenta si cãile cu care a reusit sã-si protejeze camarazii în a cãror luptã s’a înrolat; Costea M. Costea (Student la Drept), este arestat de Securitatea din Timisoara, anchetat si bãtut de securista Vida pânã si-a dat duhul în beciurile Securitãtii; Gheorghe Turcu, din comuna Baia, satul Panduru. A reusit sã scape din ghearele Securitãtii si a stat ascuns 12 ani. In 1964 aflând de decretul de amnistiere, s’a prezentat la Securitatea din Constanta si a fost “pus în libertate”; Chirata C. Brandea, din comuna Lunca, judetul Tulcea. A fost gazdã a Haiducilor Legionari Dobrogeni. A fost descoperitã si arestatã de un grup de ofiteri securisti si multã armatã M.A.I. la 24 Octombrie 1951. La ea în casã au primit haiducii armele aduse de inginerul Gicu Andrei: o armã automatã de 32 de focuri cu sase încãrcãtoare, un pistol calibrul 9 (scurt), o ladã cu 260 cartuse.

Randul trei, de la stânga la dreapta: Nicolae Fudulea, conducãtorul rezistentei dobrogene (fratele lui D-tru Fudulea); Nicu Marin, din comuna Casamcea. A haiducit multi ani cu fratii Fudulea. La o operatiune de aprovizionare este încercuit de Securitate. Se retrage într’o casã apropiatã si deschide foc, declarând cã nu se predã. Reuseste sã reziste câteva ore de unul singur. Când securistii au auzit ultimul glont, au fortat usa si au intrat în casã unde i-au gãsit corpul neînsufletit. A avut o moarte de haiduc; Stere Alexe, din comuna Amurlia de Sus, dupã ce a haiducit cu fratii Fudulea mai mult timp, participând la organizarea rezistentei anticomuniste din multe sate, s’a retras într’o ascunzãtoare acasã. Este descoperit de Securitate, arestat, maltratat si chinuit pânã când îsi dã duhul în beciurile Securitãtii; Stere Grasu, din comuna Ciamurlia de Sus. La 9 Martie 1950 este descoperit în cazemata haiducilor din pãdurea Rasbunar si dupã patru ore de luptã a fost prins, condamnat la moarte de Tribunalul din Constanta si executat de un pluton al Securitãtii.
Numele haiducilor legionari dobrogeni împuscati de Securitatea bolsevic-comunistã:
1). Nicolae Fudulea
2). Dumitru Fudulea
3). Gogu Puiu
4). Gicã Perifan
5). Gheorghe Cresu
6). Gheorghe Gulea
7). Preot Mihãilescu
8). Stila Timu
9). Plutonier Cenuse
10). Stere Sercu
11). Avganti
12). Nicu Marin
13). Vasile Baciu
14). Dodicã
15). Toma Vasile
16). Gheorghe Arãu
17). Stere Grasu
18). Ion Cotan
19). Stere Alexe
20). Iancu Ghiuvea
21). Iancu Cusu
22). Iancu Bica
23). Nicolae Hasoti
24). Stere Hafa
Gazde ale haiducilor morti în închisorile comuniste:
1). Dumitru Grasu
2). Tascu Sifringa
3). Gheorghe Brãtianu
4). Gheorghe Enache
5). Tãnase G. Vlahbei
6). Nicolae Samara
7). Nicolae Burecu
8). Vasile Papazica
9). Gheorghe Puinava
10). Teniu Bancu
11). Gheorghe Alexe
12). Iancu Nirlu
13). Dimciu Garofil
(lista incompletã)
Dumnezeu sa-i ierte!

Sursa: Eroi ai Rezistentei Armate Anticomuniste

Via www.roncea.ro

Distruge Rămăşiţile comunismului!!!

2010-11-15T09:27:00.001-08:00

1 DECEMBRIE

2010-11-15T09:25:00.001-08:00

Adrian Paunescu comemorat la Orhei

2010-11-15T06:46:00.000-08:00

Duminica, 7 noiembrie, in ziua cand a fost petrecut in ultimul drum Adrian Paunescu, membrii Miscarii din Filiala Orhei s-au adunat pentru a aprinde o lumanare in memoria lui.

Tinereţea clujeană a revoluţionarului Avram Iancu

2010-11-08T22:52:00.001-08:00

Clujul istoric nu este o abstracţie ideatică şi turistică. Zidurile, clădirile, monumentele, străzile frumosului nostru oraş „vorbesc”, parafrazând un mare istoric american dintr-o carte despre daci. Ţin bine minte când la 15 martie 1997, într-o zi cu soare, am dezvelit, împreună cu colegii mei de la primărie: poetul Marius Ţion, Cătălin Robu, Gligor Topan, Vasile Moldovan – celebra placă comemorativă de pe clădirea din str. Avram Iancu nr. 17, în care a locuit elevul Avram Iancu, între anii 1841 – 1844. Astfel am introdus imobilul în circuitul turistic de factură istorică al Clujului. Noi ştim atât de multe despre eroul legendar al moţilor Avram Iancu din timpul revoluţiei de la 1848 – 1849 şi atât de puţine despre viaţa lui de tânăr elev în oraşul Cluj. Pe străzile pe care călcăm din zona centrală să nu uităm niciodată că şi-a purtat paşii şi Crăişorul Munţilor. În 1841 poposea la Cluj, de la gimnaziul din Zlatna, fiul de ţăran moţ, Avram Iancu. El a urmat liceul Piarist catolic de pe Uliţa Lupului, actuala str. M. Kogălniceanu, înscriindu-se la clasa Humanitas, cu doi ani de filosofie, pentru a putea urma cursurile facultăţii de Drept. Avram Iancu s-a remarcat de la început ca şi liderul elevilor români provocând călugării-profesori catolici cu discursuri despre drepturile naţionale ale românilor.
Istoricul Vasile Lechinţan a publicat anul trecut un studiu în „Legendele Clujului” (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă), sub coordonarea primăriei clujene, în care relevă un fapt de viaţă cotidiană inedit, care scoate în evidenţă caracterul vulcanic al viitorului revoluţionar: „În fiecare an, pe vremea studenţiei lui Avram Iancu, la Cluj se ţinea cu mare fast în seara zilei de 18 aprilie o sărbătoare numită “Iluminaţie” (înscrisă astfel în documentele maghiare) în cinstea zilei de naştere a împăratului austriac Ferdinand (cu numele său întreg Ferdinand Carol Leopold Iosif Francisc Marcelin, născut la 19 aprilie 1793 în Viena), care purta şi titlul de principe al Ardealului. În perioada 1841 – 1846, Avram Iancu era student la Colegiul Piariştilor din Cluj, de pe str. Lupului (azi str. Mihail Kogălniceanu), alături de alţi tineri români şi de altă etnie: maghiari, secui, saşi, germani, armeni etc. Stătea în chirie pe strada care-i poartă în prezent numele, la profesorul Bergai,până în 1844, apoi la familia Bokor, iar în aprilie 1842 – în timpul episodului cu “Iluminaţia” – lua masa la pensiunea doamnei Rozalia Balinth, văduva lui Ladislau Dorgo. Tinerii studenţi de la piarişti, deşi erau concentraţi aici într-o “coloratură etnică” diferită, erau buni colegi şi solidari în “tovărăşii aventuroase”, specifice vârstei. Una dintre aceste acţiuni pline de bravadă ne este dezvăluită de documentele privind ziua “Iluminaţiei” la Cluj, în 1842.

Încă din 16 aprilie, sâmbăta, studenţi şi calfe din oraş se aflau la balul organizat la cârciuma lui Baier. Tinerii lucrători în atelierele din oraş (calfele) au început să “se prostească”, după cum au mărturisit apoi, adică să facă glume “fără stil”, împingându-se şi ghiontindu-se. Aşa se face că a fost jignit cu astfel de glume studentul Anca. De aici, se pare, a pornit conflictul dintre studenţi şi calfe. În seara zilei de 18 aprilie s-a ţinut la Cluj cu mare fast “Iluminaţia”. La sărbătoare au participat şi studenţii şi calfele, care s-au luat la bătaie, studenţii fiind pregătiţi să-şi ia revanşa. Au fost recunoscuţi, în această încăierare, studenţii Anca Cerghedi sau Cerghizan (acesta coleg cu Avram Iancu), Câmpean, toţi români, precum şi Zonda şi Lazar, unguri. A doua zi, studenţii (adunaţi în cimitir) s-au sfătuit să nege faptul că ar fi fost amestecaţi în bătaie. Dar unii s-au mai lăudat prin piaţă, alţii au povestit despre eveniment şi s-a aflat cam cine au fost “actorii” principali în bătaie. A fost audiat şi Avram Iancu. El declara următoarele: “În seara zilei de 18 aprilie şi eu am fost prezent la Iluminaţie până la ora 21.00”. Acolo – a adăugat el – i-a văzut pe Iosef Lazar, cu care stătea în gazdă, pe colegii Anca şi Potyo de la Drept şi pe Tompos de la Logică. De la ora 21.00 a plecat de acolo. Avea şi dovada de la doamna la care mergea în pensiune. Această femeie a confirmat că în seara respectivă Avram Iancu era la ea “în cost”, la cină. După cină – spune gazda în continuare – el a mers imediat la petrecere şi după jumătate de oră s-a întors. Apoi şi-a petrecut vremea discutând, “până când l-am trimis acasă, unde îşi avea sălaşul, deoarece şi eu aveam intenţia să mă odihnesc” – a mai spus ea, adăugând că Iancu a plecat cu puţin înainte de ora 22.00.”
Deci Avram Iancu când era vorba să-şi apere onoarea de liceean nu se dădea în lături să-şi folosească pumnii în bătăi de stradă. Spiritul său revoluţionar s-a manifestat şi în timpul lucrărilor Dietei Maghiare de la Cluj din 1846, care se desfăşurau în sala Redut din clădirea actuală a Muzeului Etnografic al Transilvaniei de pe str. Memorandumului. Nu de puţine ori viitorul revoluţionar Avram Iancu se ridica în picioare la balcon, cu sângele fierbând de indignare, când grofii şi politicienii maghiari refuzau drepturile naţionale ale românilor transilvăneni, strigând tare să fie bine auzit: „Nu cu argumente filosofice şi umaniste se pot convinge tiranii, ci cu lancea lui Horea”

Sursa: Ionuţ Ţene-Napocanews

Politicienii romani de acord cu pactul Ribbentrop-Molotov

2010-11-08T22:49:00.000-08:00

Aceeaşi ţară, acelaşi sânge, trădaţi mereu de conducere, dar vom lupta pînă la ultima picătură de sânge, pînă la ultima suflare. Cine sunt mai răi URSS ce ne ţinea în dictatura sau UE ce ne arată de fiecare dată aceeaşi fotografie a democraţiei ţinundu-ne în lanţuri.

Cum rămâne cu dreptul la identitate? Nu este şi acest un drept fundamental al omului? De ce toţi uită de el? De ce Basarabenii au uitat că sunt români? De ce nimeni nu ne lasă să fim români pe pământul românesc? De ce avem nevoie de frontiere dacă e aceeaşi ţară? De ce îi ascultăm pe alţii? Doar din cauza ca ne dau bani şi ne bagă în datorii? Şi strănepoţii noştri vor plăti datoriile pe care acum le are statul. Cum putem sa mergem cu ochii legaţi? De ce rabdăm sa fim robi? Chiar nu putem face nimic? Chiar nu ne putem trezi? Ne vom lăsa şi mai departe călcaţi în picioare de călăii numiţi Uniunea Europeană? Vrem sa trăim în pace, nu vrem sa ne impuna cineva legi străine. Suntem dependenţi de duşmanii neamului românesc, ne rugăm la ei şi nu la icoane.

Primele semnale in acest sens au fost date de cancelarul german Angela Merkel, in timpul vizitei sale la Bucuresti din octombire, cand a spus ca semnarea acestui tratat privind regimul frontierei cu Moldova ar fi “un pas in directia buna”, in contextul relatiei UE cu vecinatatea estica”. Un pas bun către ce? Către dezibinarea unui neam? De ce nu ne ducem şi noi în Germania să ţipăm ca vrem din nou RFG şi RDG?
Aţi condamnat fascismul, de ce nu condamnaţi şi pactul Ribbentrop-Molotov? Faceţi aceleaşi crime pe care le-a facut şi Stalin şi Hitler. Voi care strigaţi în gura mare ca drepturile omului sunt mai presus, că trebuie apărate, voi acum ne furaţi dreptul la unire cu ţara mamă, dreptul de a fi o ţară, dreptul de a fi un neam. De ce Băsescu a uitat de fraţii săi de peste Prut căci ei l-au votat, căci basarabenii l-au adus la putere. Şi acum îi trădează? Nu îi ruşine să fie un căţeluş ce aleargă după băţul aruncat de UE? Păcat că guvernanţii au uitat ce înseamna sa fii roman. Acum aruncaţi istoria neamului românesc la gunoi în schimbul unei uniuni care vă fură libertatea?
“Salutam cu entuziasm semnarea tratatului de frontiera dintre Romania si Moldova. Este un excelent exemplu de ce poate fi realizat cand exista un interes comun”, a spus in discursul sau de la Summit-ul Dunarii presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Interes comun? A cui? A UE, a Rusiei, a lui Băsescu dar nici într-un caz al populaţiei şi a românilor. Ce mai aveţi sa ne furaţi? Căci deja vreţi şi fără ţara noastră să ne lăsaţi. Ştie oare preşedintele ce cum e să trăieşti într-un stat ce e marioneta Rusiei, într-un stat în care oamenii nici nu ştiu ce limbă vorbesc, un stat căruia I s-a furat ce avea mai sfânt,I s-a furat dreptul la identitatea sa, dreptul de a fi Român pe PĂMÂNTUL ROMÂNESC.
BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC. MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI ŞI NICIODATĂ NU NE VOM UITA ISTORIA. VREM UNIRE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Autor: Catălina-ND Cluj

sursa: blog.nouadreapta.org

In memoriam lui Adrian Paunescu

2010-11-08T10:20:00.000-08:00

A plecat din viata Adrian Paunescu, un om ce a daruit toata dragostea sa Patriei, omul care a iubit Basarabia si a fost mereu alaturi in cele mai grele clipe a istoriei Basarabiei. Duminica, 7 noiembrie, in ziua cand a fost petrecut in ultimul drum Poetul National, membrii Miscarii din mai multe raioane au comemorat pe Adrian Paunescu aprinzand lumanari in memoria lui . La Chisinau camarazii au organizat comemorarea pe aleea clasicilor de unde s-a pornit Miscarea Cenaclista din Basarabia.

sursa: mncbasarabia.org

Credinţa, camaradenia și disciplina

2010-11-06T12:35:00.000-07:00

Credinţa in Dumnezeu, camaradenia și disciplina sunt principiile fundamentale ale Mișcării noastre. Pentru a dezvolta aceste sentimente Cuibul “MAJADAHONDA” din Filiala Orhei au organizat sambata, 6 noiembrie, un pelerinaj. Dimineata camarazii au parcurs drumul de la or. Orhei pana la Mănăstirea Curchi, unde au participat la slujba bisericească, apoi s-au pornit la Mănăstirea Tabara. Dupa aceasta trecand prin codrii au ajuns la Mănăstirea Țigănești. Pe tot parcursul pelerinajului camarazii au mers pe jos zeci de kilometri. Doar prin schimbarea noastră sufletească noi vom putea clădi o Țară demnă si puternică!